Silvana Borza, directoare de HR: „Cum am ajuns bucătar profesionist”

Silvana Borza e absolventă a Facultății de Științe Aplicate, specializarea socio-psiho-pedagogie. După ce a lucrat doi ani într-o firmă de head hunting și executive research, apoi alți 7 ca director de Resurse Umane pentru lanțul La Mama, Silvana și-a descoperit adevărata pasiune: gătitul. Tocmai preluase managementul cafenelei Cafepedia Romană și trebuia să stabilească meniul, când directoarea de HR și-a dat seama că mâncare este ceea ce vrea să facă în viață.

Silvana BorzaAstăzi, Silvana Borza e manager gastronomic: elaborează meniuri pentru restaurantele La Mama; încearcă afumătoarea nou achiziționată, testează condimente și rețete noi. Gătește zilnic, dimineața la restaurant, seara – acasă. Din când în când, gătește prin mari orașe europene, cu bucătari renumiți, cărora le află secretele.

În 2012 a urmat un curs de calificare ca bucătar în București, iar în 2014 a avut un stagiu de practică la un restaurant gourmet de la periferia Parisului, unde a deprins multe din culisele meseiei. „Într-o țară care a scris și scrie istorie în domeniul culinar, am petrecut una dintre cele mai palpitante (chiar dacă dificile) perioade”, scrie ea pe blog. Are un master în Tehnologii performante, management și marketing vinicol la USAMV București. Și „vă așteaptă să alegeți împreună un curs sau o expediție prin locuri în care gastronomia și enologia vor deveni mai mult decât o simplă experiență.”

Până atunci, aflați de la Silvana cum a reușit să treacă de la specialist în psihopedagogie și șef de resurse umane la chef în bucătărie, ce experiențe a avut și cu ce s-a ales din ele:

„O sa râzi dar, când eram mică, voiam să mă fac astronom, filosof sau magician…nicidecum bucătar! Să fac asta a fost până și pentru mine un proces interesant și paradoxal, a venit ca o contradicție la faptul că, atunci când eram mică, nu voiam să mănânc mai nimic. Mama și bunica se rugau de mine și cu greu mă convingeau să stau la masă. Uneori reușeau, atunci când îmi găteau ceva dulce, care îmi plăcea mie foarte mult. În rest, eram preocupată cu joaca și cititul. Așa se face că am apucat întâi drumul studiului și am terminat Facultatea de Știinte Aplicate, cu specializare în Sociopsihopedagogie.

Acum 14 ani m-am mutat în București, pentru un job într-o firmă de Executive Search, iar din 2005 lucrez pentru lanțul de restaurante La Mama, ca director de resurse umane. Cred că mi-am descoperit adevărata pasiune pentru gătit abia în momentul în care am preluat managementul cafenelei Cafepedia Romană, unde m-am implicat în elaborarea noului meniu. Atunci am început să fac research cu adevărat despre mâncare, gusturile clienților, ce se cerea, cum se putea găti rapid și eficient… Din acel moment, nu îmi aduc aminte să fi existat vreo zi în care să nu fi gătit ceva bun de mâncare sau să nu îmi fi băgat nasul prin bucătăriile altora…

Silvana Borza și pasiunea pentru gătitCât privește vinul…gastronomia și vinul merg mână în mână, așa că am dezvoltat o pasiune pentru vin cam în același timp cu pasiunea pentru mâncare.

Mi-am dorit mai mult să fac ceva care să mă consacre cumva acestei specializări, așa că am vrut să trec la un alt nivel. În 2012 am urmat primul curs de calificare în meseria de bucătar, aici, în România. Apoi, în 2014 m-am înscris la un stagiu de practică, la un restaurant gourmet de la periferia Parisului. A fost o adevărată experiență, cu totul altfel decât cele cunoscute până atunci. Acolo am deprins foarte multe din culisele meseriei. În 2015 m-am inscris si la un program de master la USAMV – Tehnologii performante, management și marketing viti-vinicol pe care l-am încheiat anul acesta. În prezent, am decis sa las funcția de director de Resurse Umane pentru pasiunea mea: fac management gastronomic, gândesc meniuri, le testez alături de colegii mei din locațiile noastre, caut feedback de la consumatori… este multă muncă, dar e fascinant. Sunt norocoasă, pentru că locul de muncă m-a ajutat să-mi valorific pasiunea pentru gătit.

Cea mai impresionantă dintre școli a fost în Franța, de fapt țara face istorie în domeniul culinar de sute de ani, are ce ne învăța pe toți. Secretele preparatelor, produsele de patiserie, mai ales, doar acolo pot fi descoperite, cu adevărat. Dar din punct de vedere grastronomic și enologic, m-a impresionat nu doar Franța, ci și Italia. Fiecare regiune din aceste două țări are propriul ei specific culinar, istoria și cultura sa. Ar fi multe de spus despre fiecare.

Îmi petrec toată ziua în bucătării

Am început să îmi petrec aproape toată ziua în bucătării, gătesc câteva ore pe zi, atât în bucătăriile restaurantelor La Mama cât și acasă, unde mi-am creat un atelier de gătit. Iar atâta timp cât gătesc, nici nu mai contează  ce gătesc, pentru că actul în sine e o plăcere.

Silvana Borza, în atelierul de-acasă

Nu îmi aduc aminte să fi fost ceva cu adevărat dificil de preparat. Există, e drept, feluri pentru care timpul de lucru poate însemna și ore întregi, dar fiecare fel de mâncare este în esență special: dacă ai pasiune și răbdare, chiar și cele mai grele mâncăruri ți se par cel mult provocatoare, nu dificile.

Inedit? Da, am fost mândră de cremeșul reinterpretat, pe care l-am gătit recent, provocată fiind de revista Vinul.ro să reintrepretez ceva tradițional. Rețeta o veți găsi și la mine pe blog.

Ce spun prietenii și familia

Ei m-au încurajat întotdeauna să fac ce îmi place și m-au susținut. Sigur, din exterior, ar putea părea ciudat: cum să abandonezi o funcție de director pentru o meserie – este adevărat, la modă – dar total diferită de ce făceam înainte!? Foarte puțini știu cât efort – și nu doar fizic – stă în spatele bucătăriilor de restaurante. Pentru ai mei, totuși, a contat bucuria mea și dorința de a mă implica și de a-mi dezvolta pasiunile. Virajul profesional este către ceva ce îmi place: către o lume cu mai mult dinamism, gastronomie, vin și călătorii.

Ce trebuie să facă un chef bun

Să nu considere niciodată că a ajuns să le știe pe toate. Să vrea mereu să învețe, să se perfecționeze, să descopere noi și noi rețete, culturi, tehnici. Nu în ultimul rând, să asculte feed-back-ul venit de la consumatorii cu critici constructive.”

Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.