Dacă o întrebi pe Roxana, nu știe prea bine cum a ajuns de la 50-60 kg, câte avea în adolescență, la 147 kg, câte avea 20 de ani mai târziu. Dar știe bine cum a slăbit 50 kg în 4 ani; și ne povestește și nouă. Lupta cu kilogramele e un război surd, cotidian. Și cel mai greu, pentru că e dus cu tine însuți. De aceea, fiecare poveste și sfat contează pentru cei care doresc să ducă o viață lungă și sănătoasă.
Roxana a absolvit facultatea de fizică, unde l-a cunoscut pe Ioan, partenerul ei de viață și de fotografie – domeniu în care profesează și astăzi. Anul acesta, cuplul aniversează 18 ani de relație și 11 ani de la nuntă. Și 4 ani de când viața ei a luat o turnură neașteptată.
De la 63 kg la 147 kg
Până la 20 de ani nu depășisem niciodată 63 kg (la 1,76m înălțime). Ba chiar avusesem și perioade în care eram chiar slăbuță, conform normelor (55-56 kg). Treptat însă am început să iau în greutate. La început nu mi-am dat seama și am crezut că pot scăpa ușor de ele, dacă vreau. Soțul meu mă iubește foarte mult și nu a făcut niciodată o problemă din plinătatea formelor mele, iar eu am devenit ușor delăsătoare. Kilogramele se adunau încet-încet, dar eu nu le dădeam atenție. Fotografia îmi ocupa tot timpul și preocuparea. Lucrul intens mi-a modificat sever programul de alimentație și somn. Munca la evenimente implica nopți nedormite sau zile haotice. Era pe deoparte fascinant, dar pe cealaltă m-a dus la epuizare. Nu reușeam să dorm din cauza oboselii și toate astea m-au dus la o formă de burnout și depresie. La un moment dat, corpul meu a spus stop și mi-a dat o pauză de câțiva ani. Aveam 147 kg.
Sufeream de epuizare fizică și psihică și depresie. Alimentația în exces (mâncam orice, fără limite) și o tiroidă leneșă (nediagnosticată) mă făcuseră de nerecunoscut. Trebuia să fac ceva, iar acum 4 ani, de pe o zi pe alta, am luat decizia să mă vindec.
Vindecarea
Primul pas a fost plimbarea în aer liber. La munte, în parc, oriunde puteam, mergeam pe jos. Așa am început lupta cu kilogramele. Pentru o scurtă vreme am apelat la un nutriționist, lucru care m-a ajutat să fac încă un pas în direcția corectă. Am înțeles că de multe ori trișam sau chiar credeam că mănânc puțin, când în realitate „ciuguleam” o mulțime de calorii. Am reușit să scap de 22 de kilograme, cu destule suișuri și coborâșuri, pe parcurs. Disfuncția tiroidiană și depresia mă dădeau enorm înapoi, imediat ce îmi slăbea vigilența.
Următorul pas în ordinea firească a lucrurilor a fost să merg la sală. Am început cu bicicleta staționară, apoi cu mersul pe bandă în pantă. De jumătate de an am început să lucrez și cu un antrenor (Achim Marian). Cam de o lună de zile am început să fac și antrenamente de aerobic/intervale în aer liber, împreună cu soțul meu, care s-a lasat și el prins de fitness și studiază foarte mult partea de nutriție și de antrenamente funcționale.
De câțiva ani am renunțat să mai beau orice altceva în afară de apă și cafea. Am exclus complet sucurile și orice fel de alte calorii lichide. Iar pe cele solide (mâncarea), le identific înainte de fiecare masă. Tot ce mănânc cântăresc și notez în myfitnesspal și încerc să mă încadrez zilnic în 1500 de calorii cinstite, fără să trișez niciodată. Între timp am diagnosticat și problema cu tiroida leneșă, pe care acum încerc să o țin sub control. Iar sportul mă ajută să reduc mult din tratamentul cu care am rămas după depresie.
După 4 ani și 50 kg minus
Astăzi am 96,5 kilograme, după aproximativ 4 ani de drum în direcția corectă. Pe măsură ce a trecut timpul, totul a devenit ceva mai ușor și mai natural. Am eliminat sucurile, alcoolul și prăjelile în favoarea fructelor, a ouălelor fierte, a fripturii la grătar cu garnitură de legume. Iar sportul a devenit o bucurie, nu o corvoadă. Acum îmi doresc să ajung la greutatea din adolescență. Bucuria de atunci o am deja…
Un sfat pentru cei care se apucă de mișcare: nu vă dați bătuți! Mie cel mai greu mi-a fost să încep mersul pe jos. Îmi era foarte greu să mă deplasez. Fiecare pas înainte vă aduce mai aproape de țintă. Nu e ușor, iar drumul este presărat și cu momente când îți vine să renunți. Instalati-vă pe telefon runtastic sau endomondo și bucurați-vă de fiecare sută de metri adunată la cele de dinainte. Succes!
O zi din viața Roxanei
Mic dejun: 250 g afine +20 g tărâțe + 200 ml chefir ușor.
Ora 11: două ouă fierte cu o felie de pâine neagră
Antrenament de 20 de minute cu bicicleta eliptică și o oră de aerobic.
Prânz: 170 g cotlet de porc fiert cu 400 g roșii. Apoi treabă în casă și lucrat la imagini
Cina: salata din 400 g roșii+ ardei gras+ castravete+ un avocado+ 150 g branză slabă și nesărată + măsline 40g.
Dacă mai e timp, o plimbare de o oră în parc. Plimbare în ritm alert, de 5,5 sau 6 km pe oră.
Roxana și Ioan Mărgineanu aplică zilnic principiile de viață sănătoasă și vă invită să îi urmăriți în direct la antrenamente și la masă, pe contul de instagram @fat2fit_team
Citește și Cum am slăbit 19 kg în 5 luni, mergând pe jos
- Monet, pentru prima dată în România, la MNA Cluj - October 11, 2024
- Royal Passport Day vine cu 40% discount pe 15 octombrie - October 11, 2024
- Jacheta de aviator reinventată și alte noutăți în colecția de toamnă Primark - October 11, 2024
Comments