Tinerețe fără bătrânețe: 5 moduri prin care îți prelungești viața

Tinerețe fără bătrânețe și viața veșnică… Visul omenirii străbate generațiile. Povești cu personaje nemuritoare se regăsesc în toate culturile, de-a lungul veacurilor, de la miturile antice grecești la însemnările alchimiștilor până la cărțile și scenariile filmelor fantastice sau SF. Pe măsură ce știința îmbătrânirii face progrese, cercetătorii află tot mai multe lucruri interesante despre cum putem să fim tineri mai mult timp și să ne prelungim viața.

Tinerețe fără bătrânețe

Progresele medicale au reușit deja să scadă mortalitatea infantilă și să ne prelungească durata vieții prin diverse metode, de la igiena vieții la vaccinarea în masă, descoperirea antibioticelor etc. Știința a reușit să crească durata medie a vieții cu până la trei decade în ultima sută de ani, conform specialiștilor Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (din Atlanta, Georgia, SUA). În ce direcție ne vor purta ingineria genetică și medicina regenerativă, care au făcut pași importanți în ultimii 20 de ani, de când s-a finalizat cartografierea genomului uman? Nu știe nimeni cu exactitate, dar cercetătorii reușesc să descopere cu fiecare an câte o pietricică din drumul spre fântâna tinereții veșnice…

1. Elimină celulele senescente

Aruncăm ce e vechi și facem loc noului – este un principiu bun ce poate fi aplicat cu succes în cazul bolilor degenerative, așa cum sugerează un studiu realizat pe șoareci de laborator, publicat în revista Nature. În cadrul studiului, cercetătorii au reușit să îndepărteze din organismul cobailor celulele uzate, numite și celule senescente, de mai multe ori în timpul vieții acestora. Rezultatul? Șoarecii supuși tratamentului nu au mai fost afectați de obișnuitele boli asociate înaintării în vârstă, cum ar fi cataracta, îmbătrânirea și ridarea pielii sau pierderea de masă musculară. „Am început tratamentele asupra șoarecilor de vârstă tânără, înainte ca aceștia să producă celule senescente”, a explicat pentru LiveScience Darren Baker, de la Mayo Clinic College of Medicine din Minnesota. „Pe măsură ce o celulă devenea senescentă, o eliminam, iar efectul a fost remarcabil”.

Ce sunt celulele senescente și cum putem scăpa de ele?

Așa cum e de așteptat, celulele îmbătrânesc, în cele din urmă. Se deteriorează și uneori pot duce la cancer, astfel că organismul le „închide”. După „închidere”, celulele (mamiferelor, inclusiv umane) pot fie muri (și sunt eliminate) sau rămâne în organism, în starea de senescență. În această stare încep să emită proteine neobișnuite, care au un impact ciudat asupra celulelor din jur, lucru despre care cercetătorii cred că pot duce la bolile asociate vârstei. Nu se știe din ce motive, celulele senescente nu se elimină, ci se acumulează de-a lungul timpului în organism. „Nu se știe ce rol au, dar cu siguranță sunt dăunătoare, distrugând celulele tinere din jur”, spune Baker.

Numărul celulelor senescente crește cu înaintarea în vârstă, ajungând la o prezență de 15% în țesuturi. „Poate părea un procent minor, dar care poate avea consecințe majore. Și asta pentru că „încep să stimuleze o varietate de gene care împiedică funcționarea normală a țesuturilor”.

Celulele comatoase trimit semnale chimice care au un impact ciudat asupra celulelor din jurul lor, iar cercetătorii presupun că aceste chimicale pot conduce la boli legate de vârstă. Comparativ cu șoarecii care și-au păstrat toate celulele senescente, cobaii supuși „curățării” de celule înbătrânite și-au păstrat forța musculară, au avut mai rar cataractă și mai puține riduri (datorită depozitelor de grăsime de sub piele, care și-au păstrat o formă mai bună).

Ca să elimine celulele senescente din organismul șoarecilor, cercetătorii au apelat la imunoterapie, stimulând celulele imunitare numite Invariant Natural Killer (iNTK). Într-un organism sănătos, acestea funcționează ca un sistem de supraveghere, eliminând din corp celulele identificate ca străine, inclusiv pe cele senescente. Dar vârsta, obezitatea și alți factori încetinesc activitatea celulelor imunitare iNKT, ducând la apariția de boli cronice.

Un studiu recent apărut în Science demonstrează rolul inhibitor al celulelor senescente asupra refacerii celulelor renale la șoareci și felul în care cercetătorii au reușit regenerarea rinichilor afectați îndepărtând celulele senescente.

Găsirea modurilor de stimulare a acestui sistem natural de păstrare a tinereții oferă alternative la terapiile senolitice – primul tip de abordare în eliminarea celulelor senescente, fără efecte secundare.

Chiar dacă tratamentul cobailor a fost început la vârsta medie, deteriorarea mușchilor și a celulelor de grăsime a fost aproape oprită în momentul în care cercetătorii au reușit să le elimine celulele senescente. Șoarecii tratați astfel au prezentat însă alte semne de înaintare în vârstă și nu au trăit mai mult decât ceilalți. Dar metoda le-a permis o periodă mai lungă de sănătate de-a lungul vieții. Cercetătorii spun că decesul și alte boli legate de vârstă au alți factori declanșatori decât celulele senescente.

Trecerea de la studiul șoarecilor la cel al oamenilor cere timp și resurse. Iar tehnica de eliminare a celulelor senescente folosită pe șoareci nu poate fi aplicată în cazul oamenilor, întrucât ea necesită inserarea unei gene speciale în stadiul embrionar.

Oricum, Baker spune că cercetările ulterioare pot folosi informația acumulată în studiile pe șoareci pentru găsirea unor tratamente dedicate oamenilor, cum ar fi terapiile genice, ori un vaccin care să antreneze sistemul imunitar să atace celulele senescente. Astfel de terapii sunt însă așteptate cândva în viitorul destul de îndepărtat.

2. Înfometează-te

Da, ai citit corect. Reducerea caloriilor din dieta zilnică ar putea să te ajute să trăiești mai mult. În orice caz, dacă ești un șoarece, pentru că efectele dietei sărace în calorii sunt încă în dezbatere în cazul oamenilor. Cercetări relativ recente (publicate în Journal of Nutrition) aduc noi argumente în favoarea discuțiilor pe tema restricției de calorii. În cazul șoarecilor, funcționează: într-un studiu pe cobai supraponderali, supuși unei diete cu puține calorii, aceștia au trăit mai mult decât șoarecii slabi, cu aceeași dietă săracă.

Studii anterioare pe animale de laborator (nematode C. elegans, musculițe de oțet Drosofila și șoareci) arată că acestea au trăit de două ori mai mult atunci când au fost supuse unui regim de înfometare (cu 30% mai puține calorii decât obișnuit). Dar efectul asupra oamenilor este încă neclar. Un studiu publicat în iulie 2008 a indicat că mesele mai puțin bogate ar putea să ne adauge 5 ani la durata vieții medii. Și asta pentru că regimurile sărace în calorii scad viteza metabolică. Se pare că avem nevoie un metabolism mai lent, și nu unul mai rapid, dacă vrem să trăim mult și bine. Acesta reduce frecvența bolilor legate de vârstă prin scăderea cantității de radicali liberi produși în mod natural în corpurile noastre. Iar una dintre ipoteze se referă la scăderea nivelului unui hormon tiroidian (triiodotironina T3), după cum sugerează studiul publicat în Rejuvenation Research.

Rezultatele studiului, care a durat timp de un an și a fost realizat pe persoane sănătoase cu vârsta între 50 și 60 de ani, precizează că scăderea nivelului T3 s-a produs numai în cazul restricției alimentare, fără legătură cu nivelul de mișcare (sport). Participanții la studiu care au consumat un regim caloric obișnuit (2000 cal/zi), dar au făcut sport, nu au beneficiat de scăderea nivelului hormonului tiroidian și deci a încetinirii metabolismului, cum s-a întâmplat în cazul celor care au consumat cu 300-400 de calorii mai puțin, fără să facă neapărat sport.

3. Părinți cu obiceiuri sănătoase

Nu ne alegem părinții, dar mâncăm ce mănâncă ei. Un studiu pe șoareci publicat în aprilie 2010 de Asociația Americană pentru Cercetare în Cancer sugerează că mediul la care au fost expuși părinții, prin hrană, apă, aer și alte substanțe, poate avea impact nu doar asupra propriului organism, dar și al urmașilor. De exemplu, dieta bogată în omega 3 oferită femelelor de șoareci gestante, a dus la un risc crescut de cancer de sân pentru puii femele și puii acestora! Fetele și nepoatele, cum ar veni.

Un studiu similar pe șoareci (publicat în Science Daily) susține că și dieta tatălui ar putea influența exprimarea a sute de gene în urmași, inclusiv a celor implicate în procesarea în ficat a grăsimilor și colesterolului.

Aceste tipuri de expresii genetice sunt denumite schimbări epigenetice. În loc să schimbe genele înseși, alterările epigenetice se referă la felul în care genele sunt accesate și folosite. Noi cercetări apărute în Nature în 2011 arată că în cazul viermilor, de exemplu (cărora în cadrul studiului le-a crescut durata de viață) schimbările epigenetice pot fi transmise către urmași pe parcursul mai multor generații.

4. Muncește din greu

Relaxarea e bună în vacanțe, dar pare să nu fie cheia către o viață lungă, conform cărții „The Longevity Project: Surprising Discoveries for Health and Long Life from the Landmark Eight Decade Study” (Hudson Street Press).

Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de câteva decade, pe mai mult de 1500 de copii născuți în 1920 și până la decesul acestora. S-a descoperit astfel că au trăit mai mult copiii prudenți, precauți, dependenți, care au evitat riscurile și au format ca adulți relații stabile, un indicator important pentru sănătate, fericire și longevitate. Personalitățile conștiincioase, muncitoare, trăiesc mai mult cu cel puțin 2-3 ani decât ceilalți.

5. Evită celibatul

În orice caz, dacă ești bărbat. Datele cuprinse în Proiectul Longevității (descris mai sus) a relevat că bărbații însurați au avut șanse mai mari să trăiască peste 70 de ani, în timp ce numai o treime dintre cei divorțați au atins această vârstă. Bărbații care nu au fost niciodată căsătoriți au trăit mai mult decât cei divorțați, dar mai puțin decât cei căsătoriți.

Efectul se păstrează și în cazul femeilor, dar într-o proporție mai mică. În medie, bărbații căsătoriți au trăit mai mult cu 10 ani decât cei necăsătoriți, iar femeile căsătorite au trăit cu 4 ani mai mult decât celibatarele. Poate pentru că bărbații căsătoriți au vieți mai sănătoase și își asumă mai puține riscuri sau pentru că soțiile lor îi ajută să se conecteze la cercul social, socializarea fiind recunoscută pentru impactul pozitiv asupra duratei vieții.

În loc de încheiere

Un studiu publicat în Journal of the American Geriatric Society arată că și centenarii pot trăi vieți la fel de „nesănătoase”. Și dă exemplul unei femei de 107 ani, care a fumat timp de 90. Acest lucru demonstrează că genetica joacă un rol foarte important în stabilirea duratei vieții, dar cercetătorii ne avertizează să nu ne asumăm riscuri inutile. Pentru că nu ne putem controla moștenirea genetică, dar stilul de viață, da.