„E ceva special la locul acesta, am rămas surprinsă, nu credeam că există așa ceva”, îmi spune Anca Piticariu, voluntară la Centrul de zi Hospice Casa Speranței. E miercuri dimineață, o zi luminoasă de iarnă, când ajung la Centru. În Sala de zi e o atmosferă relaxată, lumea vorbește, glumește, bea ceai. Două persoane fac floricele din hârtie colorată (quilling), restul joacă remi. Angajați, voluntari și pacienți sunt ca unul…
Anca Piticariu este voluntară la centrul de zi, din octombrie, când vine aici miercurea, o dată pe săptămână, de la 10 la 14. „Voiam de multă vreme să fac voluntariat, dar am avut un job foarte solicitant într-o bancă iar programul nu mi-a permis. Acum sunt într-o pauză de job și știam de Centru de la o prietenă…
E incredibil ce sentiment poate să-ți dea și îmi pare rău că n-am făcut asta mai demult. Vin dimineața, le servesc cu ceai, cafea, jucăm remi, table, dansăm, facem sport! (râde) Încercăm să păstrăm un ton optimist să comunicăm cu ele și într-adevăr se deschid. Vin aici cu mare plăcere, nu fac mare lucru, doar stăm de vorbă.
La început am venit cu teamă, m-am gândit că o să-mi fie greu, că o să mă afecteze foarte mult emoțional și chiar am crezut că să ajung acasă plângând – asta era în capul meu că n-o să pot să vin din acest motiv.
Am dezvoltat un soi de dependență, abia aștept să vin aici!
Dar după prima zi am avut o energie când am ajuns acasa – wow! – te face să fii mai optimist, îți dă așa un sentiment – și nu mă refer doar la pacienți, ci și la oamenii de aici, i-am văzut la lucru și pot să spun că sunt niște oameni extraordinari, pur și simplu niște oameni buni.
Cum să-ți spun, am dezvoltat un soi de dependență, abia aștept să vin aici! Doamnele sunt super drăguțe! La unitatea de paturi e mai dificil, pentru că acolo sunt cazuri foarte grave. Mai ales la copii, e greu să vezi boala asta la un copil de câțiva anișori.
Camera Zen – cameră special amenajată în centru pentru relaxare, refacerea energiei, și recăpătarea bunei dispoziții.
Ce am învățat din experiența asta? Să apreciez mai mult ceea ce am. M-a impresionat în mod special o doamnă de treizeci și ceva de ani, cu cancer de sân, când am văzut-o așa de tânără și a lucrat și ea în bancă, ca și mine. Acum nu e aici, e la o intervenție de reconstrucție… Sunt foarte multe cazuri de cancer, nu prea vorbim despre asta, preferăm să păstrăm un ton optimist.
E ceva special la locul acesta nu-mi dădeam seama ce mă atrage. La întâlnirea de Crăciun, mulți dintre angajați au amintit de Dumnezeu, ceea ce m-a dus cu gândul la faptul că apropierea de El și credința te fac să fii mai bun. Încă cercetez ce e așa de special la locul ăsta, chiar sunt oameni deosebiți aici, eu am rămas surprinsă, nu credeam că există așa ceva…”
Dacă vrei să lucrezi ca voluntar la Hospice Casa Speranței, să faci donații sau să apelezi în calitate de pacient la serviciile de îngrijire paliativă ale Centrului, intră pe http://www.hospice.ro/, unde găsești mai multe informații
- 5 lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte să adopt o pisică - February 16, 2024
- 5 motive să-ți petreci concediul în Thassos - May 31, 2023
- Parfums Dusita, acum în portofoliul Niche Parfumerie - November 28, 2022
Comments