La 40 de ani ca la 20? Paradoxul vârstelor

Circulă o teorie conform căreia cu cât înaintezi în vârstă, cu atât ești mai fericit. Trăim la 40 de ani ca la 20? Am cugetat adânc la paradoxul vârstelor și iată ce am găsit:

la 40 ca la 20

♦ La 20 ai timp și n-ai bani; la 40 n-ai nici timp, nici bani. În schimb, ai serviciu, casă, mașină, familie, copii, utilități, CAS, șefi, ședințe, probleme medicale, etc.

♦ La 20 de ani stai cu părinții, pe cheltuiala lor. La 40 stau părinții cu tine, pe cheltuiala ta. Părinții care în schimb au grijă de copii, te ajută cu menajul, etc.

♦ La 20 n-ai bani pentru că nu muncești, la 40 n-ai bani pentru că trebuie să plătești. Taxele, ratele, chiria, întreținerea, meditațiile, medicamentele, concediile, pensia alimentară etc.

♦ La 20 înveți. La 30 aplici ce ai învățat. La 40 afli că tot ce ai învățat până atunci e greșit.

♦ La 20 ești visător, faci planuri cum să schimbi lumea. La 30 ești motor – tragi cât pentru trei, ești locomotiva. La 40 ești inovator – vrei s-o iei de la capăt, dar pe altă rută.

♦ La 20 de ani ești dispus să faci orice muncă, dar preferi să stai. La 30 îți place munca ta și vrei să arăți ce poți. La 40 te-ai plictisit de ce faci, știi foarte bine ce poți, dar nu vrei să mai demonstrezi nimic.

♦ La 20 mănânci mult și orice, la 40 mănânci puțin și selectiv. În ambele cazuri reușești să îți menții greutatea. Dacă la 40 mănânci ca la 20, reușești să îți schimbi cu totul înfățișarea și să nu te mai recunoască foștii colegi de liceu. Uneori, nici mama.

♦ La 20, problemele de sănătate sunt pentru bunica. La 30, începi să te gândești la stilul de viață sănătos. La 40, citești studii despre longevitate. La 50 – aduni date despre rata mortalității. Conform cugetării pe care am văzut-o inscripționată pe o cană cadou: „Dacă ai peste 40 de ani, te trezești într-o dimineață și nu te doare nimic, înseamnă că ai murit”.

♦ La 20 n-ai răbdare să stai o oră pe scaun, la 40 ți-e greu să te ridici de pe el. Cu cât stai mai mult așezat pe scaun, cu atât mai greu îl părăsești.

♦ La 20 de ani pretinzi că nu-ți pasă ce crede lumea despre tine. La 30 chiar nu-ți pasă. La 40 realizezi că de fapt celorlalți nu le pasă de tine.

♦ Când ai 20 de ani, crezi că persoanele de 30 sunt în vârstă, de 40 sunt trecute bine, de 50 au ieșit la pensie, de 60 – ca și morți (de bătrânețe). Și crezi că oricum n-o să apuci vârsta asta. Când ai 40 de ani, cei de 39 ți se par tineri.

♦ Dacă ai 20, crezi că Brad Pitt e bătrân. Dacă ai 40 te gândești – Brad arată încă bine… Dacă ai 60, te miri – cum, Brad are 59?? Dacă ai peste 75 nu știi cine e Brad Pitt.

♦ La 20 de ani, dacă parteneriatul nu merge, îl schimbi. La 30, faci eforturi să-l păstrezi, ca să arăți că ești un adult responsabil. La 40 te străduiești să scapi cu bine (și cu casa) după divorț.

♦ Femeile de 30 de ani își caută bărbați cu vârsta între 30 și 40 de ani, bărbații de 30 de ani își caută perechea la grupa mai mică – 20-30 de ani. Se vede clar în ce direcție privesc și unii și ceilalți. La 40, aria se lărgește cu 20 de ani, pentru ambele sexe – bărbații speră să-și retrăiască tinerețea pierdută alături de tinere absolvente, femeile caută un bărbat „serios”, peste 45 de ani, care „să le ofere siguranță”. Peste tot în lume, femeile trăiesc mai mult.

♦ La 20 de ani nu te interesează politica, mergi la vot pe mâna familiei și a prietenilor. La 30 ești la curent cu știrile. La 40 crezi că politica e o porcărie.

♦ La 20 îți place muzica în trend. La 30 experimentezi orice, descoperi noi genuri. La 40 preferi muzica pe care o ascultai la 20.

♦ La 20 de ani ești plictisit de viață. La 30 de ani ești trist, deprimat și începi să ai regrete. La 40 de ani ești vesel și începi să te bucuri de viață. La 60 începi să apreciezi cu adevărat de fiecare moment.

Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.