Pasiunile Simonei: medicina, literatura, muzica și… cofetăria

Simona Callas (Dobrescu) este medic specialist, cu o licență în economie și un master în sănătate publică. Este autoare de poezie și proză, a publicat inclusiv un roman, cântă la chitară și voce și… face prăjituri, ca un cofetar profesionist! De fapt, artist. Recent, una din creațiile ei a câștigat un concurs internațional de torturi, prilej cu care am vrut să aflu mai multe despre pasiunile Simonei.

Simona Dobrescu este medic specialist în Sănătate Publică şi Managementul Serviciilor de Sănătate, în Constanța. A fost cadru didactic universitar, mai are o licență – în economie şi un master în Sănătate Publică. Este Okuden Reiki (gradul II), domeniu în care speră să avanseze până la gradul de Maestru. „Sunt o soţie fericită, iubită, răsfăţată şi mamă de două fete frumoase, talentate şi deştepte”, spune ea. „Și am un motănel birmanez adorabil, cu ochişorii turcoaz, pe nume Charly Mitică.”

Pe lângă medicină, economie și reiki, se ocupă de muzică, artă și cărți. Și nu doar în calitate de consumator, dar și ca performer. Scrie de la vârsta de 9 ani, versuri (inclusiv în engleză) și proză. A obținut premii și mențiuni la concursuri naţionale şi internaţionale de literatură; textele ei se găsesc în diverse reviste de profil; iar numele îi apare pe coperta mai multor volume, unele colective (de poezie, haiku, epigrame) şi două cărți de autor. Cântă la chitară voce: „Primul şi marele meu vis a fost – şi a rămas –  să fac muzică, dar n-a fost să fie…” spune ea cu regret. Dar nu cărțile sau muzica îi aduc recunoaștere internațională, ci pasiunea pentru… prăjituri! La începutul acestei săptămâni, Simona a obținut premiul I la un concurs internațional de torturi! Una dintre cele trei creații trimise de Simona a obținut cele mai multe voturi la World’s Best Professional Cake Artist, organizat de Amazing Cake Ideas.

Pasiunile Simonei

Scriu de când am învăţat alfabetul. Îmi amintesc foarte bine că, prin clasa a treia, le citeam colegelor de clasă poeziile mele, pe sub arţarii din curtea şcolii. În clasa întâi, învăţătoarea preda alfabetul iar eu citeam pe sub bancă poveşti nemuritoare, pentru că mă plictiseam. Apoi, firesc, a venit şi dorinţa de a scrie. Mă inspiră orice – un răsărit de soare, primii fulgi de nea, un râs de copil, noroaiele oraşului… Orice stare mă face să creez, indiferent că e o stare de bine sau una de tristeţe, de melancolie ori nostalgie. Poate fiindcă în general sunt un om reţinut, introvertit, am timp să observ ce se întâmplă în jurul meu şi în schimb sunt foarte expansivă în scris. Romanul „Satrange – iubita secretă a regelui” a fost primit foarte bine de cititori, şi cea mai mare bucurie a mea este faptul că a fost citit de adolescenţi, de copii, despre care se ştie că nu prea mai citesc. Eu nu scriu ca să epatez, ci ca să ajung la inima omului obişnuit; mă motivează să ştiu că oamenii înţeleg şi rezonează cu ceea ce scriu. O altă bucurie pe care mi-a oferit-o acest roman a fost menţiunea primită la secţiunea „volume de autor” a concursului de literatură organizat de Asociaţia Culturală Florema. Cochetez cu mai multe genuri literare, dar în ultima vreme umorul îmi este cel mai aproape de suflet.

Muzica a fost prima mea dragoste. La cinci ani mă rugam de părinţi cu cerul şi pământul să-mi ia pian. Şi până la urmă mi-au luat chitară, pentru că era mai ieftină şi ocupa mai puţin loc. Dar nu m-au lăsat să mă înscriu la cursurile Şcolii Populare de Artă, aşa că m-am chinuit să învăţ singură să cânt cu ea. Aveam răni la degete, dar nu mă puteam opri. Şi, de-a lungul anilor, printre alte pasiuni care au venit, au plecat şi au revenit mai mult sau mai puţin intens, muzica şi scrisul au fost cele mai mari iubiri ale mele, cele la care nu am renunţat niciodată – chiar dacă am rămas la stadiul de amator. În aproape toţi anii de şcoală, până la liceu, am cântat în corul şcolii. În facultate eram pe scenă la spectacolele studenteşti, iar după aceea am făcut parte dintr-un grup artistic constănţean, pe nume Sonar.

Simona Callas: când era brunetă, cânta pe scenă sau își exersa o altă pasiune a ei, fotografia

Cofetăria e o altă pasiune, mi-am descoperit-o tot din copilărie, am lăsat-o deoparte o vreme, pentru a reveni la ea în forță, în ultimii ani, aproape brusc şi total surprinzător…

Medic, poetă, romancieră, cofetar și blogger

Cămara mea e ca o mică băcănie, aprovizionată cu de toate şi la orice oră pot să pregătesc o prăjitură sau un tort. Sunt un gurmand conservator, în sensul că apreciez mâncarea bună, dar nu aş pune gura niciodată pe insecte, nici nu aş mânca şuncă împreună cu ciocolată şi în general îmi displac farafastâcurile astea culinare avangardiste. Iubesc bucătăria românească, le apreciez pe cele ale altor naţii, şi în general am tratat întotdeauna mâncarea cu respect. Pentru mine, un preparat se mănâncă întâi cu ochii, apoi cu nările şi abia la urmă cu gura. Dacă nu e gătit cu simţul răspunderii şi nu are un aspect plăcut, nu are ce căuta pe masă.

Simona, La cursul de cofetar-patiser

Gena cofetăriei am moştenit-o de la mama, care a moştenit-o de la bunica. Bunica mea era cea mai vrednică gospodină din sat şi cea mai pricepută la cozonaci; iar fetele ei – mama şi mătuşa mea – au fost pasionate de prăjituri, în sensul că le plăcea să prepare şi le ieşea foarte bine treaba asta. Am stat pe lângă mama atunci când gătea şi executam diverse operaţiuni simple, exact ca un ucenic – separam ouăle, băteam albuşurile, frecam untul, cerneam făina. Când m-am căsătorit, unul dintre cadourile de nuntă primite de la mama mea a fost un caiet de matematică A5, în care ea cu mâna ei mi-a transcris cele mai delicioase prăjituri pe care ştia să le facă.

Blogul Simona Callas  și pagina de facebook le-am făcut la îndemnul unei prietene, care mi-a spus că ar trebui să îmi etalez undeva creaţiile culinare.

De ce Simona Callas? Pentru că, atunci când mi-am făcut adresa de mail, toate variantele de Simona Dobrescu erau luate. Și pentru că locuiesc pe strada Callatis, am încercat cu Callas, care a mers!

Ulterior am făcut un curs de cofetar, dar m-am perfecţionat singură, pentru că studiez foarte mult şi pentru că ador să-mi pun la treabă imaginaţia şi simţul artistic.

Reţetele mele sunt diverse: de la prăjituri tradiţionale din caietele de retete ale mamei şi mătuşii, la prăjituri clasice de cofetărie pe care le-am învăţat în practica din timpul cursului de cofetar-patiser, şi până la prăjituri şi torturi create de mine, în urma experienţei acumulate şi a creativităţii care îmi dă pe dinafară. Fotografiile mi le fac singură, în studioul improvizat într-un colţişor al bucătăriei.

Au ales tortul „bust”

Despre concursul World’s Best Professional Cake Artist am citit întâmplător şi m-am înscris mai mult din curiozitate. Am trimis trei torturi: unul în formă de ursuleţ, altul în formă de iglu cu pinguini şi cel în formă de bust. Au ales tortul bust, probabil că li s-a părut că se potriveşte cel mai mult în context. Am făcut acest tort la rugămintea unei prietene, care şi-a dorit să îşi impresioneze soţul de ziua lui, cu un tort în formă de sâni. Recunosc că la realizarea acelor sâni perfecţi m-a ajutat mezina mea, elevă la Colegiul De Arte secţia arte vizuale şi care e talentată la sculptură şi modelaj. Despre procesul realizării acestui tort am povestit cu lux de amănunte, şi cu fotografii, în blog: Tort sexy tutorial și rețeta.

Am lucrat la el aproape 10 ore, puse cap la cap, cu tot cu pasta de zahăr pe care mi-o fac singură, după o reţetă proprie. Tot ce pot să mai adaug este că a fost savurat, apreciat, admirat, şi recunosc, fără falsă modestie, că acest tort este într-adevăr o operă de artă, de care sunt mândră. În plus, a fost extrem de gustos: blat umed cu banane, cremă de ciocolată, cremă de unt cu Nutella – un vis!

Torturile Simonei Callas. În dreapta jos, tortul bust, câștigătorul concursului.

Torturile Simonei: aniversar, ceainic și balon

simona callas

Vedeți Galeria de torturi by Simona Callas.

Al treilea copil

Premiul pentru care lupt de fapt constă în promovarea pe site şi pagina de Facebook a organizatorului, plus certificatul World’s Best Professional Cake Artist, care e și el o realizare. Mi-ar plăcea să am o cofetărie, cochetez cu ideea asta, dar ea ar însemna să renunţ la profesia de medic şi încă nu mă simt pregătită să fac acest pas. În plus, o cofetărie presupune un portofoliu de preparate pe care trebuie să le faci constant, iar eu rareori prepar acelaşi produs de două ori. Sunt veşnic în căutare de gusturi noi, de reţete noi, ador să creez, iar blogul îmi satisface din plin toate aceste pasiuni. Am o familie minunată, care m-a inţeles şi m-a susţinut întotdeauna. Soţul şi fiicele mele mi-au fost mereu cei mai buni prieteni şi cei mai fini degustători.

Fiicele Simonei, studente la Cluj

Sunt perfecţionistă, rebelă şi încăpăţânată. Sunt – sau mă străduiesc să fiu – onesta cu mine însămi şi cu toţi ceilalţi. Îmi doresc să creez tot mai multe reţete spectaculoase. Şi mi-aş dori să am mai mult timp pentru scris, pentru muzică, pentru prăjituri şi pentru blog, care e al treilea copil al meu…

 

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.