Guatemala, Tikal National Park
Mulți dintre noi visăm la o asemenea călătorie, puțini români au curajul să lase tot și să pornească la drum. În urmă cu aproape un an, Alex a renunțat la jobul de IT-ist într-o multinațională din Cehia și a plecat în jurul lumii. A străbătut Europa și America de Nord, se pregătește să „atace” continentul sud-american. Din Guatemala, singur printre străini, dar alături de „prietenii lumii”, ne scrie cum a luat această decizie, ce surprize îl așteptau și ce a învățat până acum din călătorie.
Alex Chiru e inginer, a făcut facultatea la București și lucra de 4 ani la AT&T în Brno, când și-a dat seama că, de fapt, vrea să vadă lumea. „Cu un zâmbet și un rucsac în spate”, scrie el pe blog (Around The Earth With A Smile and A Backpack). Și cu Lucy, prietena lui din Brno: „Vrem să călătorim, să zâmbim și să ne trăim viața. Să ne bucurăm de oameni, momente, drumuri însorite și țări prietenoase.” Cum? „Vinde totul și pornește la drum! Ia cu tine un rucsac și ceva bani, pune degetul pe hartă și pleacă!” Cu avionul, cu autostopul, muncind și călătorind, menținând cheltuielile la minimum și călătoria la maxim. Celor care l-au întrebat „de ce” și „cum”, Alex le-a răspuns pe blog: „Totul a început cu sentimentul (pe care oamenii îl au adesea) că pot face mai mult cu viața mea. Acel sentiment că îmi irosesc tinerețea și sufletul pentru o companie oarecare fără să mă bucur de cei mai buni ani să călătoresc și să îmi fac amintiri frumoase. Nu pot spune că mi-am descoperit pasiunea, dar îmi place mult să călătoresc și, oricât de ciudat ar părea, să ajut oamenii.”
Așa gândea în urmă cu un an, spune că nimic nu s-a schimbat. Doar că acum călătorește singur, pentru că Lucy și-a schimbat între timp itinerariul. Mailul meu l-a ajuns tocmai în Guatemala, de unde Alex și-a găsit răgaz să ne povestească mai multe despre cum i-a venit ideea acestei călătorii, care au fost locurile cele mai impresionante și ce vrea să facă în continuare:
Cu barca pe Lacul Atitlan, traversare spre San Marcos (Guatemala)
De ce am lăsat jobul bine plătit de multinațională pentru o astfel de aventură? Pentru că am o singură viață și nu o pot numi viață dacă se petrece doar în concedii, în weekend-uri sau în timpul de după muncă. Am lucrat patru ani pentru AT&T și probabil aș fi încă acolo, în spatele unui calculator. Desigur, a fost greu să mă despart de toate lucrurile acumulate peste ani, dar odată luată decizia de a pleca, lucrurile au devenit în ochii mei simple bunuri care se vor transforma în experiențe. Ce m-a determinat să plec atunci și nu mai târziu? Inițial a fost în mare parte datorită dorinței de a cunoaște o altă lume, de a trăi experiențe noi și de a nu mă „ofili” în spatele unui calculator. Călătorind, am realizat cât de importantă este vârsta pentru o astfel de aventură. Dacă aș aștepta pensia, probabil aș pierde ocazia de a urca un munte mai dificil, de a dormi în hamac în junglă sau de a interacționa cu atâția alți tineri care, la fel ca mine, călătoresc și își trăiesc viața. În plus, deși aș avea probabil mai mulți bani strânși, costurile ar fi de asemenea mai mari (adio cort, mâncare ieftină, dormit în natură, etc.). Într-adevăr, nu am întâlnit mulți tineri români călătorind pe aici, în multe hosteluri fiind chiar primul care le-a călcat pragul (am întâlnit exact doi români călătorind de când am plecat – o fată din Timișoara și un băiat din Cluj, amândoi trăind în altă țară).
Grand Canyon
Este destul de greu de spus când exact mi-a venit ideea, sau cum. Am simțit încă din liceu o chemare spre țările mai civilizate și încet m-am deplasat spre Vest, totuși nu înainte de a-mi cunoaște propria țară. Trăind un pic în Austria și mai apoi în Republica Cehă, mi-am dat seama că probabil nu sunt făcut să „stau locului”. Mi-am satisfăcut pasiunea de a călători petrecând vacanțe extinse prin Europa în șaua motocicletei. Rămânând fără destinații pe bătrânul continent, mi-a încolțit ideea de a explora Americile (e drept că prietenii mei Alex și Andreea – m-au inspirat un pic în ceea ce privește destinația). O contribuție importantă au avut-o și interacțiunile cu diverși călători pe care i-am cunoscut prin intermediul CouchSurfing.
Familia m-a susținut întotdeauna, indiferent ce cale am ales. M-au susținut încă de când am plecat din țară, acum vreo șase ani. Nu cred însă că le-am dat prea mult de ales, fiind destul de independent și hotărât în deciziile pe care le-am luat. Dintre prieteni, nu cred că a fost cineva să încerce să mă oprească. Din contră, am primit destule cuvinte de încurajare, ca și când mi-ar spune „plimbă-te și povestește, iar prin ochii tăi am să trăiesc și eu”. Îmi place să cred că păstrez legătura cu prietenii vechi și mă gândesc destul de des la anumite persoane dragi și la momente plăcute petrecute împreună. Din păcate, mă simt destul de stânjenit când vine vorba să scriu un simplu „salut” pe vreo rețea socială și să le perturb monotonia, însă răspund tuturor cu plăcere.
New York
New York
Am plecat la drum cu Lucy, fosta mea prietenă din Cehia. Înainte de a pleca, am locuit împreună aproape un an, strângând bani pentru drum. Împreună am căzut de acord asupra punctului de plecare: New York, USA și am plecat știind că orice este posibil într-o astfel de călătorie și că la un moment dat se poate ca planurile noastre să nu mai coincidă. Singurul itinerariu pe care l-am avut gândit a fost pentru cele șase luni de viză în USA, dar am ajuns să-l schimbăm și pe acesta de vreo patru ori. În cele din urmă am plecat din California separat, în direcții diferite. Eu am ascultat chemarea latinității, iar Lucy a plecat spre Australia și de acolo probabil Asia.
Despre bani
Pe 16 Iunie am pășit în USA, deci sunt aproape zece luni de când am plecat. Fiecare a plecat la drum cu puțin peste $15.000 USD, bani economisiți din salariu și din lucrurile vândute. Am ținut calculele destul de bine în prima parte a călătoriei, imaginându-mi că voi cheltui cea mai mare parte din bani în USA. Am redus foarte mult costurile dormind în natură sau în mașină, apelând la prieteni sau CouchSurfing și gătind propria mâncare (costuri detaliate pe blog). Mulțumită prietenilor, nu am cheltuit mult în USA, însă cu siguranță se poate trăi și cu mai puțin. Începând cu USA, am lucrat ca voluntar în diferite locuri. O casă în Pennsylvania, un hostel în Oaxaca, Mexic, un adăpost de câini pe o insulă în Belize – pentru că petrecând puțin mai mult timp într-un loc ajungi să cunoști mai bine oamenii și cultura. Până acum am cheltuit mai puțin de jumătate din bani.
Cele mai frumoase și mai primitoare țări
Sunt multe țări foarte frumoase. Mi-e foarte greu să nominalizez o țară anume. Personal, m-a încântat foarte mult Norvegia cu peisajele ei și natura verde și curată. Finlandei îi lipsesc munții pentru a o egala. O impresie aproape la fel de plăcută mi-a lăsat și USA, dar numai zonele cu parcuri naturale. Cei mai primitori oameni întâlniți de la începutul călătoriei sunt prietenii, cărora le mulțumesc din tot sufletul pentru sprijinul acordat pe drum. Ca popor, până acum m-am simțit foarte bine primit de canadieni. Și nu mă refer la vecinii de stradă din București, munțomani de fel, care ne-au primit cu ciorbă și mici în Toronto, ci la localnicii din Quebec. Acolo am primit cele mai multe invitații de a-i cunoaște, de a sta cu ei și a povesti un pic din aventurile noastre.
Quebec
Cu Lucy, în Quebec
Am trăit câte un moment „wow!” în fiecare dintre parcurile naturale din USA, însă dacă ar fi să recomand unul anume, acela ar fi Redwoods/Sequoia NP. Mergând printre acei copaci uriași, îți dai seama cât de mic și nesemnificativ ești ca om, dar și ce responsabilitate ai față de natură. Este un loc perfect pentru meditație, chiar dacă nu ești practicant. Surpriza probabil cea mai neplăcută de până acum a fost Belize. Deși țara este mică și neasemuit de sălbatică și nepopulată, mă așteptam ca nivelul de educație al unei foste colonii britanice să fie un pic mai ridicat.
Belize, start în cursa „La ruta maya”, San Ignacio
Dintre toate locurile pe unde am fost până acum, nu am găsit niciunul „perfect”. Deși Norvegia este frumoasă, nu știu cum aș trăi cu șase luni pe an noapte și frig (a se citi: fără motocicletă). Colorado și Utah sunt două state tare atractive pentru locuit, însă ideea de a locui în USA mă ia cu fiori din mai multe motive. Din punctul meu de vedere, Mexic este atât de similar cu România (poate chiar mai corupt), încât nu cred că ar merita efortul de a locui acolo. Poate un pic surprinzător, cred că cel mai potrivit loc ar fi Cehia, cu singurul impediment – limba. Da, știu, am plecat de acolo, dar este un loc perfect de central în Europa, aproape de țară, strict, dar nu germanic, insensibil la cutremure și cu multe posibilități de afaceri; și să nu vorbim de bunătatea de bere.
Mexic
Mexic
Mexic
Pentru un jurnal de călătorie, aș spune că blogul a fost primit destul de bine. La început lumea a fost curioasă – ce? pleci? unde? ia să văd! De atunci, numărul cititorilor este în continuă creștere. Nu mi-am propus să îl monetizez sau să scriu articole „să vândă” sau „să placă”, ci doar să spun povestea călătoriei mele, cu lumea văzută prin ochii mei.
O viață într-un rucsac
Sunt mult mai convins ca înainte că oamenii sunt în esență buni. Că te ajută în caz de nevoie, că te îndrumă și sunt toleranți când greșești. Am învățat să fiu fericit cu mai puțin, să mă bucur de experiențele mici și să râd mult în fiecare zi. Acum pot trăi destul de bine doar cu ce am în rucsac, fără un șifonier plin de haine sau pantofi – doar cu strictul necesar. Aproape zilnic văd oameni muncind câmpul și par mai fericiți decât cei de pe plantațiile de calculatoare. Nu am plecat la drum cu anumite convingeri. Știam tot atât despre America Centrală cât cei de aici știu despre România. Am plecat însetat de experiențe și viață, dar în loc să mă satur, am ajuns să vreau și mai mult.
În loc să mă satur, am ajuns să vreau și mai mult.
Momentan sunt în Guatemala, în capitală. Mă lupt cu prima răceală de când am pornit la drum și sper să fiu 100% bine până săptămâna viitoare (e vremea să învăț surf). Planul este să merg în continuare spre Sud și să trag de bani cât pot înainte să mă stabilesc undeva sau să încep iarăși cu munca de birou. Aș vrea să văd America de Sud înainte să zbor spre alte continente.
Death Valley
La Cascada Niagara
Yosemite Parcul Național
Yellowstone
Pentru cine vrea să încerce
Fă-ți curaj, ia un bilet de avion, gândește bine rucsacul, și du-te. Primele zile sunt cele mai grele. Apoi te lovește dorul de casă și de prieteni. Apoi fie te obișnuiești, fie te întorci acasă. Poate e mai bine în doi din punct de vedere financiar, dar singurătatea te împinge să cunoști noi oameni. Câteva experiențe noi, prieteni pe drum, împachetat și despachetat rucsac în fiecare zi… deja e o altă viață. Cu cât stai mai mult într-un loc, cu atât rădăcinile cresc și e mai greu să te desprinzi. Poate nu e o viață pentru tine dacă locuiești de ceva ani în oraș și încă te mai pierzi pe străzi în drum spre casă; pe drum înveți cel puțin un alt oraș în fiecare săptămână. De nevoie. Și poate ce-i mai important: trăiește clipa și nu te mai gândi la pensii și la „plasa de siguranță”. Vorba cântecului – ¡Que será, será!
foto: Alex Chiru
Pentru mai multe fotografii și informații detaliate privind pregătirile de călătorie și țările prin care a trecut vizitați http://atewasabi.com/
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments
1 Responses to “A lăsat jobul de IT-ist într-o multinațională din Cehia și a plecat în jurul lumii”
https://www.buzzfeed.com/stephaniemcneal/reality-check?utm_term=.fhKvLboX3#.vwaX2Q0xg Au incercat si altii!