Sofia Fränkl a plecat în anii ′90 din România în Germania, unde de 18 ani este artistă graficiană la Muzeul Albrecht Dürer din Nürnberg. De-a lungul anilor, a devenit recunoscută în lume pentru măiestria ei în tehnica gravurii vechi, practicată acum 500 de ani. Am rugat-o să ne spună mai multe despre viața în Germania, despre valoare și succes în arta contemporană.

În propriul atelier
Sofia Fränkl este artist pictor și grafician român de etnie maghiaro-germană, din ′91 în Germania. A studiat la Facultatea de Arte Plastice din Timișoara și București și a participat la numeroase expoziții internaționale și locale, le menționez pe cele mai importante: 1978 – Kanagawa, Nagasaki, Tokyo; 1980 – Antwerp, Barcelona; 1982 – Detroit, Toronto; 1988-1989 Academia Română din Paris; 1998 și 1989 – Institutul Cultural Internațional din Köln. În 1976 și 1978 a participat ca invitat la bienala de gravură la Cracovia.
În 1996 și-a deschis propria galerie de artă, pe o stradă din centrul orașului Nürnberg, vizavi de casa (muzeu) în care a locuit și lucrat Albrecht Dürer, timp de 20 de ani. Și cum nimic nu e întâmplător, pasiunea ei pentru gravură și studiile de la București s-au completat fericit în casa lui Albrecht Dürer în 1998, când Sofia Fränkl a întânit-o pe directoarea muzeului și mai mulți artiști pentru proiectul „Muzeul viu”. Ea a fost singura dintre ei care cunoștea tehnica gravurii de mână, fără acizi, așa cum era practicată acum 500 de ani. Restul e istorie. Sofia Fränkl este de 18 ani artist acreditat al muzeului, specialistul care le vorbește vizitatorilor despre tehnici de gravură cu dalta și cu mâna liberă, pe plăcuțe de cupru – metode vechi, care nu se mai practică sute de ani.
În atelierul și la masa lui Albrecht Dürer
„Avem zilnic grupuri de americani, italieni, japonezi, toate națiile. Văd în expoziție gravurile Albrecht Dürer în original, apoi vin la mine în atelier, unde le explic, le arăt cum se face imprimarea. Copiii rămân cu gura căscată, sunt entuziaști, le place foarte mult.
Faptul că lucrez la masa unui geniu este emoționant pentru mine și incredibil, ceva la care visează orice artist. Munca în muzeu mi-a adus notorietate și prestigiu. Am apărut în filme documentare difuzate în SUA, Franța, Japonia, realizate de Deutsche Welle sau de BBC. Unii dintre vizitatori mă recunosc și îmi spun că îmi admiră arta. Lucrez foarte minuțios, îmi place mult să gravez plăcile de cupru, dar îmi place și libertatea”.

Imprimare în tehnici străvechi, la Muzeul Albrecht Durer

O dată pe an, Sofia imprimă în albastru – în Noaptea albastră a muzeelor
Libertatea Sofiei Fränkl înseamnă sute de tablouri ce îi poartă semnătura, aflate în propria galerie sau în colecții private. O întreb ce stil îi definește lucrările: „Nu-mi place să vorbesc despre stil în artă, ci despre un drum, o direcție. Combin diferite tehnici: pasteluri, acuarele, acrilice, creioane pe pânză. Acum de exemplu pregătesc o expoziție pentru octombrie, la Academia Română din Roma. Tema expoziției este „Istoria ultramarinului”, din Evul mediu și până la Renaștere. Ultramarinul era o culoare făcută din pudră de lapis lazuli (sau lazurit – un mineral de culoare albastră), mai scumpă decât aurul, în amestec cu uleiuri minerale. Expoziția va fi despre istoria acestei culori și va fi compusă din 10 lucrări pe pânză, dimensiuni 1m x 1m, cu acrilice și creioane colorate.”
Tablouri din expoziția „Istoria ultramarinului”
Despre valoare, în viață și artă
„Când am plecat eu, valoarea era foarte importantă, în artă ca și în toate celelalte domenii. În Taberele de creație nu mergeau decât cei mai buni. Acum merge oricine. Sunt ridicate în slăvi non-valorile. În academiile de artă nu se mai face studiu de anatomie, nu mai contează abilitățile de desen, ci ideea, indiferent de modalitățile prin care o exprimi. Măiestria, meșteșugul, au dispărut. Ori eu cred că trebuie să existe o bază pe care să construiești un desen, o gravură, un studiu, schițe – o bază pe care să îți realizezi ideea. Acum la Arte studiul după model sau natură nu mai e obligatoriu. Unii studenți vin la mine să mă întrebe ce nu se mai face la facultate. După absolvire, tinerii nu au nicio șansă. Artă nu prea se mai cumpără, cu excepția numelor consacrate. Peste tot în lume, colecționarii cumpără la sfatul specialiștilor și mai puțin spontan, doar pentru că le place o lucrare.”
De București mi-e dor, dar îmi place să locuiesc la Nürnberg
O întreb pe când o expoziție și la București. „Am fost anul trecut invitată la Expoziția Bienalei de carte obiect, unde mi-a plăcut foarte mult, un eveniment care mi-ar plăcea să se repete. Bucureștiul este pentru mine un oraș foarte drag, de care mă leagă multe amintiri frumoase. Probabil că următoarea bienală internațională de carte de artist se va ține în galeria mea din Nürnberg (la care Dorotheea Fleiss de la Stuttgart este curatoare și inițiatoarea proiectului) și unde îi aștept cu drag pe colegii mei de-acasă, din România.
La casa muzeu Albrecht Dürer din Nürnberg unde lucrează de 18 ani, Sofia spune că e foarte iubită și apreciată de colegi. „Dacă nu vin două zile, sunt triști”, râde ea. Vorbește într-o românească fără accent străin. Văzându-mi mirarea, mă lămurește: „Vorbesc româna în casă, cu soțul meu. E teatru curat să spui că ai uitat. Mai uiți câte un cuvânt, dar limba maternă nu o uiți niciodată”, precizând că de la mama ei a învățat maghiara, iar de la tata – germana. Așadar „materne” – toate trei. De ce îi place Germania? „M-am obișnuit cu curățenia, disciplina, punctualitatea și corectitudinea…”
foto: Sofia Fränkl
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments