Sebastian Papaiani, poveşti din culise. Interviu cu Annie Muscă, autoare de biografii

“Sebastian Papaiani. De la început până la sfârșit” este povestea vieţii îndrăgitului nostru actor (1936 – 2016) şi a apărut recent la Editura Terra din Focșani, sub semnătura autoarei Annie Muscă. Peste 350 de pagini de text și aproape 100 pagini cu fotografii prezintă cititorului aspecte din viața actorului, dar și a celor din anturajul acestuia.

Sebastian Papaiani. De la început şi până la sfărşit, biografie Annie Musca

Cu un sumar impresionant, în peste 24 de capitole, biografia unuia dintre cei mai îndrăgiți actori români de comedie nu lasă nimic neinvestigat în viața și cariera acestuia. De la originile sale grecești și aromâne ori povestea trainicelor prietenii din copilărie, până la admiterea la Institutul de Teatru din București și debutul pe scena Teatrului din Sibiu în 1960. De la iubirile adolescentine sau nereușita primului mariaj până la zecile de apariții pe marele ecran sau peregrinările teatrale din ultima parte a vieții. De la pasiunea pentru fotbal sau frăția de cruce cu actorul Ștefan Iordache la faimoasele partenere de cinema, unele dintre ele trecute în lumea umbrelor. Iată doar câteva dintre aspectele redate cititorului în premieră.

Cele peste 300 de note de subsol întregesc universul artistic, punând la dispoziția cititorului, avizat sau amator de scrieri biografice, micro-fișe ale celor dispăruți: nume de regizori și actori, de dramaturgi și scenografi, de interpreți și compozitori de muzică de film sau de scenă, toate sunt așezate cu prețuire de autoare în subsolul fiecărei pagini.

Fișele premierelor teatrale și filmografia absolut completă din anexa cărții constituie un document bibliografic necesar studenților la teatru și la film, și de ce nu, celor care au nevoie de date exacte în cercetările întreprinse.

Cartea vieții actorului Sebastian Papaiani are dinamism, umor și emoție… Este editată în condiții grafice deosebite, venind în completarea uneia dintre multele „casete” rămase goale în peisajul teatral și cinematografic românesc.

Am stat de vorbă cu Annie Muscă, autoarea acestei biografii minunate. Annie e absolventă a Facultăţii de Litere la Universitatea Miséricorde, din Fribourg (Elveția). Şi nu e la prima realizare a unei biografii. În 2008 a publicat biografia autorizată a lui Tudor Vornicu, prima dintr-o serie de biografii ale unor personaje celebre: Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist; Dumitru-Dorin Prunariu – biografia unui cosmonaut; Ion Miclea, Povestea unui fotograf; Pantelie Ţuţuleasa. Întâlnire cu un alt fel de cineast; Dan Puican, Radioul este viaţa mea.

Am fost curioasă să aflu de ce Annie a ales să scrie biografii şi îmi dau seama că, probabil, studiile în Elveţia i-au imprimat ceva din precizia elveţiană, atenţia la detalii, respectul faţă de viaţa şi creaţia personajului central al biografiei şi acurateţea întâmplărilor descrise în aceasta: “Responsabilitatea profesorului și a universității de a te școli, este impresionantă, îşi aminteşte Annie despre studiile de la Fribourg. “Totul se face cu pași mici, dar absolut siguri. Peste nimic nu se trece fără a fi corect asimilat, nimic de umplutură, nimic de complezență, nimic cu toptanul. Dar să nu uităm şi de precizia elvețianului!”

Cu precizia elveţianului, Annie Muscă abordează biografiile celor pe care îi admirăm şi iubim. Ne dezvăluie momentele memorabile din viaţa şi cariera lor, ca şi pe cele din culise. Astăzi, ne spune şi povestea din spatele realizării acestor biografii:

24life.ro: E dificil să scrii o biografie?

AM: Da. Am ales așa, un drum mai neumblat, că tot sunt mai singuratici cei ce scriu… Într-adevăr, scrierea unei biografii este o muncă ceva mai anevoioasă, dar plină de surprize și suspans, de emoție și de viață. Căci până la urmă, biografia înseamnă viață. Viața unui om cuprinsă într-o carte.

Realizarea unei biografii îți cere ani buni de cercetare; asta dacă vrei într-adevăr să o lucrezi ca la carte și nici un episod din viața personajului tău să nu fie neglijat. Este nevoie de multă răbdare – răbdarea de a-ți asculta personajul și de a-i asculta pe cei din anturajul său; de seriozitate și de obiectivitate; de discreție – este totuși, la mijloc viața cuiva; este nevoie de pasiune, de iubire și respect pentru vremurile trecute; ca să nu mai spun că ai nevoie și de un oarecare spirit de investigator, dublat de un fin simț de observație, necesar, mai ales atunci când interlocutorii tăi încearcă „să trișeze”.

Așadar, ca să iasă o carte bună, este nevoie cam de toate aceste ingrediente plus disponibilitatea biografului de a se abandona pe sine pentru o vreme. Nu e ușor și nici la îndemâna oricui.

Biografii Annie Muscă

Cu Dumitru Dorin Prunariu

Dan Mihăescu şi Annie Muscă

Cu Dan Puican

24life.ro: De ce Sebastian Papaiani?

AM: Poate pentru unicitatea lui în peisajul cinematografic românesc.  Dar există, desigur, și un „precedent”.  Aveam o rubrică la Revista Teatrală Radio, la invitația lui Costin Tuchilă, în cadrul căreia realizam micro-biografii ale marilor actori români dispăruți, inserate cu fragmente video și audio din spectacolele de teatru radiofonic. De la Ovidiu Iuliu Moldovan și Cotescu, la Mihăilescu-Brăila și George Constantin; de la Rodica Tapalagă și Leopoldina Bălănuță, la Gina Patrichi și Irina Petrescu… Scrisesem deja biografia regizorului de teatru radiofonic Dan Puican, și mă apropiasem foarte mult de actorii români de teatru.

Biografie Sebastian PapaianiSebastian Papaiani se afla de multă vreme pe lista mea cu personaje. Dar a trecut un timp până când acesta s-a decis să devină și personaj de carte. Un lucru „grăbit” de unul dintre bunii săi prieteni, Emilian Iacob, managerul restaurantului TAJ, care ne-a găzduit aproape toate întâlnirile și a susținut acest proiect editorial. Actorul s-a lăsat convins de faptul că amintirile s-ar păstra nealterate într-o biografie autorizată. În plus, Sebastian Papaiani ajunsese exact la acel moment al existenței, în care dorul de timpurile apuse și de oamenii plecați îl tot întorcea în trecut. Pe scurt, ajunsese exact în punctul confesiunilor, dezvăluirilor…

Etapele realizării biografiei ar putea fi structurate cam așa: înainte și după moartea personajului. Lucrasem peste doi ani cu personajul care mă tot îndemna să nu mă grăbesc și să nu-l „poleiesc”, să nu-i șterg defectele…

După dispariția sa, în septembrie 2016, am continuat cercetările – pentru că e bine de zis că biograful nu obține toate datele în urma unor conversații cu personajul.

Am continuat cercetările privind anii de școală primară, de liceu, de institut, perioada de actorie de la Sibiu, de la Teatrul Giulești, viitor Odeon și colaborarea cu alte teatre din țară, am pătruns în universul casnic al actorului prin intermediul soției sale, Marcela Papaiani, alături de care am refăcut anumite etape din viața lor de cuplu, și, ispitită de istoria familiei Marcelei, am creat și un capitol destinat acesteia.

24life.ro: De unde ţi-ai luat informaţiile?

AM: În afara lungilor conversații cu actorul, în urma cărora am încercat să aflu în special date despre genealogia familie din care se trăgea, am consultat o sumedenie de volume de teatru, de caiete de teatru și programe de spectacole, cronici de teatru și de film publicate de-a lungul anilor în diverse publicații; mi-am cumpărat și am citit monografii de școli prin care a trecut actorul; am revăzut filmele în care a fost distribuit și mi-au trecut prin față sute de fotografii; am ascultat zeci de înregistrări, inclusiv cele de la Radio, în colaborările actorului cu Teatrul Național Radiofonic. Apoi, dialogurile cu cei apropiați: cu soția actorului, Marcela Papaiani, cu verișoara acestuia, Luminița Nicolescu, cea care avusese o relație specială cu actorul; cu Emilian Iacob, susținătorul proiectului, care a păstrat amintiri insolite cu actorul; cu nepotul actorului, celebrul baschetbalist Petre Brănișteanu; cu regizorul Toma Enache, cel care a reușit să-i readucă la senectute zâmbetul și forța de mai juca pe scenă; cu actorul și profesorul de teatru Mircea Constantinescu (există chiar un capitol special, intitulat „Conversație de Septembrie); cu actrița Adriana Trandafir, parteneră de scenă și de platou cu Papaiani; cu profesorul Vlad Leu, alături de care am refăcut pe scurt perioada profesoratului său la Universitatea Hyperion, întregită de informațiile câtorva foști studenți. Din păcate, cei din generația actorului, de fapt, bunii săi prieteni dispăruseră… Și mă refer aici la Ilarion Ciobanu, la Ștefan Iordache și Colea Răutu, la Geo Saizescu …

24life.ro: Ai avut şi ceva surprize pe parcurs?

AM: Ceea ce mă impresionează de fiecare dată, în cazul oricărui personaj, sunt aspectele legate de rădăcini. Acestea sunt total necunoscute pentru cititorul obișnuit. Este și motivul pentru care încerc să aduc în fața acestuia noutăți despre personaj. Iar în cazul originilor lui Papaiani, acestea sunt de-a dreptul surprinzătoare. Cititorul va observa desigur, multitudinea de rude pe linie paternă și maternă, o lume fabuloasă cu personaje pitorești ce poartă nume, alinturi sau porecle haioase.

24life.ro: De ce crezi că e o carte utilă pentru mintea, sufletul şi biblioteca fiecăruia dintre noi?

AM: Orice biografie (indiferent de domeniul de activitate în care se încadrează personajul) poate fi o carte benefică pentru minte și suflet, întrucât în ea poate fi descoperită o lume, un timp, o istorie, nu doar un personaj.

Iar biografia actorului Sebastian Papaiani am conceput-o într-un mod special spre a fi utilă nu doar cinefililor sau iubitorilor de teatru, ci și studenților la teatru și film, care vor avea șansa să descopere în paginile acesteia date despre cineaști dispăruți sau oameni de teatru, ale căror nume, din nefericire nu prea sunt de găsit, fișele complete ale premierelor spectacolelor în care a jucat Papaiani sau filmografia completă a actorului cu tot ce implică ea: regie, distribuție, imagine, machiaj, costume, montaj, muzică, sunet.

Mai multe despre autoare şi comenzi de carte găsiţi pe pagina ei de facebook.

Citeşte şi: Noi apariţii. “Hipercapitalism”, despre lumea finanţelor într-o carte de benzi desenate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.