2,219

Mamele de băieți – diferite de cele de fete?

Sunt mamele de băieți diferite de cele care au fete? Își cresc băieții după alte reguli decât își educă fetele?  O dilemă care bântuie de secole familiile, de la „Soacra cu 3 nurori” și până la soacrele zilelor noastre. Unde apar diferențele și cum scăpăm de prejudecăți…

mamele de băieți

Problema: Multe femei își incriminează soacra pentru „disfuncțiile” partenerului, dar ajung la rândul lor să facă aceleași „greșeli” cu fiul lor – băiat, atunci când devin mame. Unde greșesc mamele băieților care ajung la maturitate să producă suferințe partenerelor și lor înșiși? De ce se spune că mamele de băieți sunt altfel decât cele de fete? Unde sunt diferențele și de ce apar? Cum le echilibrăm?

Cum apare: Eu cred că orice femeie are un ochi de soacră la spate – în sensul că fiecare femeie în genere are un interes să mențină cuibul. Într-o lume condusă de reguli construite de bărbați, femeile au condus la nivel implicit. De aceea se spune că o femeie poate fi mai bun manager decât bărbatul, pentru că ea oricum are abilitatea intens exersată de a administra viața de familie – deci și o companie sau o țară. O familie e ca o firmă.

De ce: Orice femeie are nevoie să se rupă de cuibul parental și să își facă propriul cuib și propria familie. În această postură are nevoie să se poziționeze și față de mamă și față de soacră. Soacra e tot o mamă. Deseori emoțiile considerate negative pe care femeia nu a îndrăznit să le releve mamei (pentru că am fost învățați/învățate să nu ne arătam frustrările, furiile) le arată față de soacră, iar soacra „suportă” de fapt ostilitatea nurorii față de propria mama.

Există și femei misogine. Tot prejudecățile le-au făcut astfel. Dacă o femeie consideră ca femeile sunt inferioare bărbaților, se va comporta ca atare cu propriul fiu. Firește că o astfel de educație nu duce la nimic bun, mai ales într-o societate în care multe femei nu mai permit ca partenerul să se comporte ca un copil sau ele să fie ca o mamă pentru partener.

În majoritatea familiilor, femeile s-au ocupat de educația copiilor. Bărbații fie nu s-au implicat din proprie voință ori nu au fost lăsați să se implice. Cunoaștem multe mame care consideră că barbatul nu poate ține un prunc în brațe. Bărbații au fost descurajați astfel de a se implica în treburile casnice tot de către mame. Mamele se pot comporta supra-protectiv față de copiii lor (fete sau băieți) din diverse motive inconștiente. În cazul unui fiu, mama poate proiecta asupra lui (la nivel inconștient, firește) imaginea propriului tată sau a partenerului ei ideal (mai ales dacă nu se înțelege cu soțul). Astfel mama deține controlul, dacă altfel nu poate.

E interesant și faptul că deseori din câte am vazut mamele de fete își ajută fiicele în creșterea copilului mult mai mult decât mamele de băieți – ca un fel de datorie și o complicitate între femei.

E ca un pact inconștient între femei de a-și trece puterea de la o generație la alta.

De-a lungul vremii, femeile au condus lumea din umbră și acest mod de a se comporta cu băieții lor vizează tocmai acest aspect. E un fel de pact inconștient între femei: un copil băiat este menținut în infantilism de mamă și apoi trece de la mama la soție, care de multe ori îi menține infantilismul. În acest fel femeile își trec puterea de la o generație la alta. Pentru că la nivel social nu aveau nici un cuvânt de spus în trecut, ele își exercitau puterea altfel. Nu degeaba se spune că bărbații rămân niște copii mari și se maturizează mai greu sau nu se maturizează niciodată.

Acest lucru tine și de faptul că femeia are instinctul vieții mai puternic decât bărbatul (ea naște lumea) și este nevoită să își apere lumea printr-un simț al realității mai dezvoltat decât al bărbatului. „Este mai greu să fii bărbat decât femeie” (Freud)

Soluția: Acum, situația generală s-a mai schimbat (cel puțin în mediul citadin). O dată cu accesul neîngrădit al fetelor la educație, școală, funcții de conducere, ele nu mai simt nevoia să conduca subtil și doresc un partener și o relație echilibrată între doi adulți care conlucrează și se sprijină în echipă.

Proverbul „Educi un bărbat – educi doar un bărbat; educi o femeie – educi o întreagă generație” este încă valabil. Dar este momentul ca tatăl să își ia în serios rolul în familie, nu numai ca întreținător, ci și ca educator.

Autor: Psiholog Cristiana Alexandra Levițchi – Dezvoltare personală, Psihoterapie, Psihologie clinică, Parenting, Constelatii sistemice, Brainspotting, Coaching, NLP, Supervizare psihologie clinică, formator Asociatia Expertpsy Site, blog, cărți, articole

Vezi și:

Cristiana Alexandra Levițchi

Cristiana Alexandra Levițchi

Cristiana Alexandra Levițchi, psihoterapeut, psiholog clinician (14 ani experiență în spital), formator Asociatia ExpertPsy, autor „Vorbe fără glas. Cum să facem față pierderilor, separărilor și violențelor din viața noastră”
Cristiana Alexandra Levițchi

Latest posts by Cristiana Alexandra Levițchi (see all)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.