„Viața pe vapor e ca un film thriller – uneori dificilă, alteori chiar periculoasă, întotdeauna fascinantă și extrem de obositoare”, spune Raluca Lawant, după 10 ani de experiență ca angajat pe un vas de croazieră.
Raluca și soțul ei
De 5 ani, Raluca Lawant locuiește cu soțul ei și cei trei copii ai lor într-un orășel din nordul Olandei, unde familia are o mică afacere cu prăjituri, Tiffany’s Taarten. Despre aventura ei olandeză puteți citi aici. Înainte de a se stabili în Olanda și a se ocupa de familie și delicii dulci, Raluca a lucrat timp de 10 ani pe un vas de croazieră Royal Caribbean International, la Recepție. „Vezi lumea, afli o mulțime de lucruri, dar muncești 12-14 ore zilnic. E un job pentru cei foarte tineri, pentru că muncești în continuu, într-un ritm infernal”, spune Raluca. „Iar în pauze ai o mie de traininguri – de salvare, de găsit bombe, de ce trebuie să faci în orice situație. Viața e foarte dură la bord. Dar plină de aventură și de viață. La 6 dimineața ne aruncau în mare (eram în dreptul Canadei, apa era foarte rece) ca să învățăm să ne salvăm. Am trecut prin experiențe dificile, colegi de-ai mei s-au sinucis, pasageri au ajuns în mare… întorceam vasul noaptea și îi căutam cu bărcile, iar pe lângă noi înotau rechinii.”
La 6 dimineața ne aruncau în mare (eram în dreptul Canadei, apa era foarte rece) ca să învățăm să ne salvăm.
Raluca spune că ar putea scrie o carte despre experiența la bordul vasului. Până atunci, a promis să ne spună câte ceva din ce a trăit pe vapor. Începem așadar aventura Ralucăi pe mare cu mici întâmplări povestite cu umor și talent, un fel de „Funny Stories on Board”, ale căror protagonistă e chiar autoarea…
Când îi spui șefului că speri să nu-l mai vezi
La sfârșitul primului contract pe vapor, mă cheamă șeful la el în birou să-i predau uniforma și să mai vorbim puțin despre cum a fost. Eu, știind dinainte din surse sigure că nu se mai întoarce pe același vapor și că la următoarea tură vom avea alt șef, îi zic senină: „nu mi-a plăcut deloc să vă am șef și sper să nu mai lucrăm niciodată împreună!” El tace, am văzut că nu i-a căzut prea bine, dar eram fericită că i-am trântit-o în față. Vă imaginați surpriza mea când m-am întors după 6 săptămâni din vacanță și l-am găsit tot acolo. Am avut noroc că nu m-a dat afară.
I love margarita
Primul vas pe care am lucrat ajungea în Mexic în fiecare săptămână, mai exact vinerea. Îmi amintesc că ieșeam în fiecare vineri la restaurantul unui hotel de pe plajă, care avea o mâncare extraordinară și niște băuturi minunate. De fapt, mexicanii au cea mai bună mâncare (fix pe gustul meu), cea mai bună bere (Corona, Coronita îi spun ei, băută neapărat cu limetă) și cele mai bune cocktailuri.
Într-o vineri pe la prânz ajung pe plajă, ca de obicei, mănânc bine și apoi zic să beau și o strawberry margarita (tequilla, căpșuni, limetă, triple sec – nr). Apoi mai beau una. Și încă una. Și adorm. Mă trezesc exact la 16:45 și realizez îngrozită că vaporul pleacă din port la 17. Regula era ca echipajul să fie mereu înapoi cu O ORĂ MAI DEVREME de ora plecării, iar pasagerii cu 30 de minute. M-au trecut apele instantaneu, vedeam vaporul de pe plajă și îmi doream cu ardoare să mă pot teleporta pe el. Mă aranjez în 2 secunde, îmi trec mâna prin părul răvășit în toate direcțiile, ies în stradă să găsesc un taxi, mă urc în el, îl înnebunesc pe om să meargă mai repede. Conduce săracul cât poate de rapid, dar vaporul nu era chiar în port, unde mă lăsa taxiul, ci la o distanță destul de mare, cam de 10 minute de mers lejer, pe ponton. Cobor din taxi și încep să alerg. Cred că erau vreo 50 de grade în Cozumel (insulă în Marea Caraibelor, renumită pentru scuba diving-nr) la ora aia. Și alerg și alerg… până ajung la vapor. Mă așteptau cu toții, șeful de personal și cei de la securitate, eram singura care lipsea. Șeful era cu degetul în aer. Puteam să îmi pierd slujba. Am scăpat cu o mustrare. Mi-am cerut scuze, m-am urcat pe vas, după mine au tras puntea, s-a închis ușa și a plecat vaporul.
- Viața pe vapor: „Vezi lumea, dar muncești și 14 ore, zilnic” - June 20, 2018
Comments