Diana Frone locuieşte în UK cu familia (soţul ei şi fiicele lor de 12 ani şi respectiv 3 ani şi 9 luni). Diana are 45 de ani şi e perfect sănătoasă. Pe la mijlocul lui aprilie, deşi urmărea atent evoluţia pandemiei în lume şi şi-a luat continuu toate măsurile de prevenire, a avut ghinionul să se îmbolnăvească de covid-19. Şi una dintre fete a avut simptome, dar toată familia e bine şi am rugat-o pe mamă să ne povestească experienţa…
DF: “Primele simptome au apărut pe la mijlocul lunii aprilie. În prima seară am avut frisoane şi simţeam că am răcit. A doua zi am făcut febră 38,3 grade Celsius şi dureri musculare, care m-au ţinut vreo 3 zile. Şi a început tusea, o tuse groaznic de seacă. Febra m-a ţinut vreo 9 zile, iar temperatura oscila între 37,5 şi 38 de grade. În acest interval nu am mai avut febră deloc vreo 2 zile şi chiar am crezut că scăpasem, când a revenit. În săptămâna aceea am experimentat nişte simptome foarte ciudate, pe care nu le mai avusesem niciodată: simţeam nişte arsuri şi usturimi teribile pe esofag şi în nas, ca şi cum aş fi băut continuu alcool foarte concentrat. Era aşa, ca un curent, care circula din nas în piept şi viceversa, iar tusea era groaznic de seacă. Răceli, gripă şi tuse seacă am mai avut în viaţa mea, dar niciodată ca astea. Aveam nasul înfundat şi simţeam o presiune teribilă în nas, fără să îmi curgă sau să strănut vreodată.
Răceli, gripă şi tuse seacă am mai avut în viaţa mea, dar niciodată ca astea de-acum.
Apoi, brusc, mi-a dispărut simţul mirosului. Am avut un atac de panică, pentru că nu ştiam ce e şi nu mi se mai întâmplase niciodată. Nu simţeam absolut niciun miros: nici de spirt, nici al cremei cu mentol şi eucalypt, pe care o foloseam din când în când. Nu simţeam deloc niciun parfum, deodorante pentru casă, miros de mâncare, absolut nimic! A fost prima data când am experimentat anosmia – lipsa mirosului. Gustul se deteriorase şi el, mâncărurile îmi păreau fără gust, desi simţeam sărat şi dulce. Un alt lucru ciudat din perioada aceea a fost că lămâile nu-mi mai păreau atât de acre, ca de obicei.
Mirosul mi-a revenit după două săptâmâni – doamne, ce uşurare! Îmi aduc aminte ce bucuroasă am fost când mi-am dat seama că simt din nou mirosurile. În ziua când l-am pierdut am sunat la medical de familie, iar el mi-a zis că sigur am covid-19, ţinând cont de simptome. La vremea aceea, în UK nu se testau decât persoanele în stare gravă, care aveau nevoie de internare.
Am întrebat medicul daca trebuie să iau vreun medicament şi mi-a recomandat paracetamol pentru febră, fără niciun alt tratament. Şi miere, ceaiuri, multe lichide. Să ne izolăm 14 zile, iar dacă situaţia se deteriorează, mă vor interna.
Tusea mi-a trecut după două luni. Un alt lucru ciudat a fost faptul că, în acest interval, am avut perioade scurte când credeam că am scăpat de tuse, ca apoi să revină în forţă.
Sincer, nu ştiu de unde am luat virusul. Eu, în perioada aceea de lockdown, ieşeam doar o dată pe săptămână, la cumpărături, cu mască întotdeauna şi cu mănuşi. Cum m-am îmbolnăvit – va rămâne o enigmă pentru mine. Din familie, doar fiica mea cea mare aş spune că l-a avut, pentru că la o săptâmână după mine a avut dureri de gât teribile, timp de vreo 3 zile, cât a stat la pat. Dar în afară de asta, nu a mai avut alte simptome.
După aproape 3 luni, eu port încă masca în afara casei, ţinând cont că nu se ştie nimic sigur despre virus, transmitere, tratament sau imunitate în urma îmbolnăvirii. Nu trebuie să fii cercetător în epidemiologie sau virusologie ca să înţelegi că masca te protejează de cei care tuşesc sau strănută lângă tine şi că tu îi protejezi astfel pe ceilalţi, indiferent dacă eşti simptomatic ori nu.
Guvernul britanic a gestionat foarte prost pandemia, de la începutul ei când nu au făcut lockdown la timp şi au pretins că merg pe imunitatea de turmă şi până în momentul de faţă, când abia acum, după 6 luni, au impus obligativitatea purtării măştii, doar în transportul în comun. Iar consecinţele se văd: UK este nr 1 în Europa, în ce priveşte numărul de morţi de covid-19.
Sincer, eu tot mai sper într-un miracol, care să termine cât mai curând povestea asta, care ne-a schimbat vieţile. Şi nu în bine…”
foto: Diana Frone
Citeşte şi: Fiziokinetoterapeut la un spital din Geneva: “Mi-au murit 40 de pacienţi în două săptămâni şi printre ei, profa mea de franceză”
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments