Cum să-ți înveți copilul să învețe, „trucuri” explicate de psihologi

Alvin Toffler scria în „Șocul viitorului” că analfabetul secolului 21 nu va fi cel care nu va ști să scrie sau să citească, ci acela care nu știe să învețe. Psihologul Daniela Teodora Seucan îți spune cum să-ți înveți copilul să învețe.

Image courtesy of Stuart Miles at FreeDigitalPhotos.net

Atenția și memoria joacă roluri decisive în procesul de învățare. Durata atenției (concentrarea necesară pentru învățarea unui lucru nou) diferă în funcție de vârstă. La 3-4 ani copiii pot fi angajați într-o activitate timp de 8-10 minute. La 5-6 ani, copiii pot rămâne antrenați într-o sarcină care le trezeste interesul pentru 10-15 minute și sunt capabili să ignore stimulii care îi distrag atenția în acest răstimp. Între 6 și 7 ani durata de concentrare crește până la 30 de minute, iar între 8-14 ani această durată corespunde duratei orelor de curs, 45-50 minute.

Ședințele de învățare trebuie, deci, organizate în funcție de vârsta copilului și trebuie întrerupte de pauze care să permită refacerea „resurselor atenționale”.

Memoria poate fi antrenată oarecum de pe la 3-6 ani, cu anumite strategii de memorare. Dar trebuie să le reamintești copiilor să folosească aceste strategii de fiecare dată când învață ceva ce va trebui amintit ulterior.

De-abia la vârsta de 7 ani copiii folosesc spontan repetiția pentru a-și îmbunătăți performanțele de memorare și folosesc strategiile de reamintire a informației, fără a fi nevoie ca adultul să-i ghideze.

Vor mai trece însă câțiva ani până când copiii vor începe să înțeleagă beneficiile folosirii strategiilor mnezice pentru a-și ușura procesul de învățare (8-14 ani). De la 14 ani, copiii încep să folosească repetiția elaborată, acest lucru însemnând că itemii nu sunt doar reținuți, ci și procesați mai profund.

Mentalitatea de creștere – secretul învățării

Mai importantă însă decât atenția și memoria este construirea unei mentalități potrivite învățării – așa-numita mentalitate de creștere.

Carol Dweck, doctor în psihologie la Universitatea Stanford, autoarea cărții „Mentalitatea: Noua Psihologie a Succesului”, descrie avantajele mentalității de creștere în comparație cu cele ale mentalității de fixare sau de stagnare. Astfel, copiii cu o mentalitate de fixare cred că abilitățile lor, inteligența și talentele lor sunt trăsături fixe, care nu mai pot fi schimbate sau dezvoltate. În schimb, copiii cu o mentalitate de creștere înțeleg că talentele și abilitățile lor pot fi dezvoltate prin efort, învățare și persistență.

Cum îi dezvolți mentalitatea de creștere

Trebuie să fii atent la modalitatea în care îi vorbești și la cum îl încurajezi. Cei mai mulți dintre părinți lauda inteligența copiilor, dar specialistii spun că este indicat să feliciți copilul mai degrabă pentru efortul depus, pentru strategiile de învățare pe care le folosește și pentru perseverență, decât pentru inteligență.
Copiii cu o mentalitate de creștere nu se tem că vor face greșeli și nu ezită sp accepte noi provocări în învățare deoarece atribuie succesul unor factori pe care îi pot controla și modifica, adică unor acțiuni pe care le fac și care pot fi modelate.

În schimb, copiii cu o mentalitate de stagnare atribuie succesul inteligenței lor, o trăsătura care în mare măsură este fixă și asupra căreia n-au mare putere de transformare. Această mentalitate de fixare îi va opri să accepte sarcini noi din teama de a nu greși sau eșua și din dorința de pastra o etichetă pe care și-o atribuie și le-o atribuie ceilalți – aceea de copil deștept, inteligent.

Așadar, dacp vrei ca juniorul să învețe mai mult și mai bine, asigură-te că știe că îi admiri munca susținută, efortul și perseverența, curajul de a accepta noi provocări în procesul de învățare și învățarea din greșeli.

Mai multe recomandari pe audiobookul „Învață-ți copilul să învețe” disponibil la adresa: www.audioparenting.ro.

Sursa: 9vrempărinti.ro