Emy Drăgoi, cel mai bun acordeonist al momentului, în spectacol de jazz manouche la București

După aproape 17 ani de rezidență pariziană, EMY DRAGOI a revenit în Ploieștiul natal încărcat de experiențe profesionale alături de promotorii genului jazz/swing manouche, un gen muzical prea putin cunoscut pe meleagurile noastre. Așa că cea mai firească îndatorire i s-a părut să își invite familia muzicală franceza la un omagiu intemeietorului genului – DJANGO REINHARDT. Considerată pe bună dreptate „o muzică a libertății de exprimare stilistică”, aceasta va răsuna din Amfiteatrul amplasat pe acoperișul TNB, timp de 2 nopti (19 si 20 iulie). Dar nu înainte de a se face auzită pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești (18 iulie).

Unul dintre invitații de marcă ai acestui festival estival itinerant (cu foarte puțin timp în urmă și-au exprimat disponibilitatea scene din Brăila, Constanța și Sinaia de-a găzdui evenimentul în lunile iulie și august) este CHRISTOPHE LARTILLEUX, cel care în urmă cu 25 de ani întemeia grupul LATCHO DROM („Drum bun!” în romani) și reinventa repertoriul lui Django Reinhardt, alături de Stephane Grappelli și alți muzicieni străluciți, iar recent a realizat coloana sonoră a filmului lui  Tony Gatlif, „Django”.

Emy Drăgoi, în concert jazz manouche la București

Nascut intr-o familie prahoveana de lautari, EMY DRAGOI  a atras atentia tuturor cand, la varsta arde 3 ani,  jucandu-se cu instrumentele muzicale din jur, a reprodus perfect piesa „Trurli”, pe care a auzit-o cantata de bunicul său.

A fost evident nu doar ca-si merita „alias”-ul cu care era alintat (Emy – de la Eminescu; numele lui fiind Ion) ci si ca nu se va mai desparti de muzica si mai exact, de acordeon, pentru care a facut o pasiune reala.

Putini stiu  ca el este fericitul colectionar al tuturor celor 62 de prototipuri de acordeon – de la exemplarul nr 1, realizat la Curtea Imperiala din Viena in 1827 pentru o femeie pana la instrumentul personalizat caruia producatorul „Marconi” nu doar i-a inserat un midi system pentru a-l „orchestriza”, dar i-a si scris numele cu litere de aur: EmyDrăgoi

Plecat imediat dupa terminarea liceului  cu un contract de 6 luni intr-o cafenea pariziana (mai mult pentru a scapa de hartuielile “admiratoarelor”) , a descoperit jazz-ul si nu s-a mai intors decat dupa ce a incheiat studiul la Conservatorul Bill Evans, a cantat cu toti greii jazz-ului (Stephan Grapelli, Jean Luc Ponty , Didier Lockwood, Galiano, David Reinhardt) in sute de  concerte, a dat ocolul pamantului la celei mai importante festivaluri de world si jazz music, a scos 3 materiale discografice : “Simple Steps”, “ Ballade pour Claudia” (dedicat deja sotiei sale, Claudia, care aștepta pe atunci prima fiică a cuplului, Bianca) si , finalmente, “Etnofonia” (o incursiune jazz in repertoriul Mariei Tanase) – distribuit in 34 de tari. A primit titlul de “Artistul anului” (2005) pentru jazz in Franta.

Odata revenit in tara, a infiintat o scoala de muzica pentru copiii  expatilor in Bucuresti (pe langa Scoala Franceza) , un centru cultural care ii poarta numele in Ploiesti , a organizat 10 editii din unicul festival international de gen (“Nopti albe la acordeon” ) – in care timp de 3 zile  cei mai virtuozi acordenisti si bandeonisti din lume  in registrul classic, folclor, jazz, tango sau café concert performeaza pe o tema aleasa pentru fiecare editie – a pus pe afisul TNB un spectacol-concert care se joaca „cu casa inchisa” la Sala Mare de 4 ani („Magic National”), a dezvoltat conceptul de „cineacordeon” (ilustratie muzicala live pentru scurt metraje mute)… si evident nu se opreste aici.

Biletele pentru spectacol se gasesc la casa de bilete a teatrelor și pe mystage.ro.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.