„Ideea de a separa elevii pe capacități mi se pare uimitoare”

Mevrow Ciobîcă, la o lecție în olandeză despre mitul Dracula: „Păcat că nu se văd si elevii care ascultau cu gura căscată povestea unui domnitor român devenit accidental subiect de film american”…

O româncă profesoară în Olanda, despre sistemul de educație olandez, construit pe ideea de a separa elevii pe capacități, de la nivelul liceului. Profesorii sunt relaxați, adolescenții – critici, iar școala într-un continuu proces de schimbare și adaptare.

Sorinela Ciobîcă este profesoară la un liceu din Olanda – Sondervick College, din Veldhoven. „Mevrow Ciobîcă” (doamna Ciobîcă pentru elevii olandezi) s-a născut în „cel mai frumos oraș din România, aflat în inima Ardealului – Sibiu”, unde a absolvit Facultatea de istorie, cu specializarea istorie-antropologie culturală. În Olanda și-a continuat studiile cu un master în cultură europeană, la Universitatea din Groningen. Din fericire, pentru obținerea gradului doi, studiile din țară și masterul absolvit în Olanda i-au permis continuarea studiilor într-un program prescurtat. Pentru gradul întâi însă (ca profesoară de istorie în școala olandeză) a fost nevoie să urmeze cursurile de specialitate, cot la cot cu colegii olandezi: „La specializarea istorie nu mai era alt străin în afară de mine, eu fiind o «rara avis» a grupului.”

Din 2008, predă elevilor olandezi de liceu o materie care nu există în România, dar care în Olanda se numește „levensbeschouwelijke vorming”, în traducere cuvânt cu cuvânt – „formarea propriei filosofii asupra vieții” – o combinație între cultură religioasă, cultură civică, etică și filosofie. „Între timp am obținut și câteva ore de istorie, eu având gradul întâi ca profesor de istorie.”

A fost greu, a fost ușor? Cum e școala din Olanda? Dar profesorii și elevii? Doamna profesor Ciobîcă povestește cititorilor revistei 24life.ro din experiența sa academică și școlară, de ambele părți ale catedrei:

Privind în urmă, nu mi se mai pare că a fost atât de greu, dar nici ușor nu a fost. Cel mai dificil moment a fost cel din timpul unui examen, când supraveghetorul mi-a refuzat dreptul la dicționar. Conform legii, studenții care nu vorbesc olandeza ca limba maternă au dreptul să folosească în timpul examenului scris un dicționar explicativ al limbii olandeze. Primul meu impuls meu a fost să mă pun pe bocit, pierderea acelui examen ar fi putut însemna amânarea diplomei cu cel puțin 4 luni. După o mică ezitare, mi-am spus că ar trebui să reacționez ca un olandez, adică să îmi cer dreptul, cât se poate de răspicat. Așa că m-am ridicat în picioare și am cerut să fie chemat unul din membrii comisiei de examen, care să medieze situația. Acest incident a întirziat începerea examenului scris într-o sală cu aproximativ 30 de studenți, toți olandezi, care au înțeles situația și au așteptat rezultatul medierii. În cele din urmă am obținut dreptul de a folosi dicționarul, domnul care supraveghea și-a cerut scuze în mod oficial, iar eu am luat examenul, fără să fie nevoie să deschid dicționarul decât de două ori.

Cu toți colegii mei, la începutul anului școlar 2014. Directorul nostru are un hobby: fotografia. Așa că de fiecare dată la începerea unui an școlar face o poză de grup,

Școala olandeză

Aici, copiii încep școala la 4 ani, primele două clase sunt pregătitoare, clasa a treia fiind de fapt clasa întâi de la noi. Școala generală sau de bază cum o numesc ei, durează 8 ani, după care elevii își aleg liceul, în funcție de rezultatele școlare și recomandarea școlii. Sunt 3 mari categorii de licee: vwo – liceu teoretic de 6 ani, cu perspectiva ca după terminarea liceului elevul să își urmeze studiile la universitate; havo – liceu teoretic, dar cu orientare mai practică (de 5 ani) cu perspectiva ca elevul să devină student la „hogeschool”, un fel de universitate aplicată sau dacă vreți, un fel de politechnica de la noi; și vmbo – liceu profesional de 4 ani, în care orientarea este mai mult spre practică, elevii învățând deja o meserie. Și aceștia pot urma mai departe o școală post liceală, pe specializarea din liceu.
Ideea asta de a separa elevii pe capacități mi se pare uimitoare. Nu știu în ce măsura se practică așa ceva în România. Știu că la un moment dat în urma unor rezultate catastrofale la bacalaureat se discuta testarea diferențiată a elevilor, dar sinceră să fiu nu mai știu dacă discuțiile respective au dus la vreun rezultat.

În Eindhoven avem o școală românească de weekend. La această scoală predau istorie, cultură și civilizație românească. Fotografia este făcută anul trecut la serbarea de Crăciun a Școlii românești, unde le citeam copiilor și părinților o poveste de Crăciun.

La o lecție proiect la școala din Veldhoven; elevii sunt împrăștiați în grupuri prin sală, fiecare lucrând la mini proiectul lui.

Profesorii

Cum sunt profesorii olandezi? Dacă ar trebui să îi caracterizez pe colegii mei de breaslă într-un singur cuvânt, cred că acela ar fi: relaxați. Profesorii olandezi sunt relaxați, nu au frustrări, complexe și inhibiții. Încearcă să își facă meseria cu profesionalism, să fie deschiși la orice este nou și nu sunt speriați de schimbări. De altfel, eu cred că școala olandeză este într-o continuă schimbare. Din acest an scolar s-a introdus laptop-ul la toate clasele de anul întâi. Asta înseamnă că elevii nu mai au cărți și uneori nici caiete, totul fiind făcut pe calculator. Toate manualele școlare au și varianta electronică, iar temele pentru acasă se fac pe calculator, astfel că profesorul are posibilitatea să vadă instantaneu cine și-a făcut tema și în ce procent răspunsurile date sunt corecte.

Elevii

Elevii olandezi sunt și ei lipsiți de complexe. Adolescenții olandezi sunt renumiți pentru felul deschis și critic, mai pe românește au gurile deosebit de mari. Eu aș spune că și inimile la fel de mari ca și gurile, odată ce te cunosc și te acceptă ca profesor. Bineînțeles că pădure fără uscături nu există și că mai sunt și elevi care cred că privitul pe geam în timpul lecției este mai eficient decât ascultatul profesorului care își dă interesul să fie creativ și să explice cât se poate de „pe înțelesul tuturor” concepte un pic prea teoretice pentru mințile lor necoapte. Una peste alta eu mă declar foarte mulțumită de elevii mei și după toate aparențele și ei de mine – în acest prim trimestru am obținut deja de două ori înalta distincție de „mulțumesc pentru lecție, a fost frumoasă!”

Sfatul meu elevilor din România? Școala este școală oriunde în lume și este păcat să treci prin ea ca gâsca prin apă. Dacă tot te afli întâmplător în școală, nu contează de care parte a catedrei (profesor sau elev) învață să asculți înainte de a cere să fi ascultat și gândește înainte de a vorbi…