Se spune că dacă analizezi gunoiul unei familii, poți afla totul despre membrii ei, așa cum gunoiul unei țări îți spune totul despre gradul de educație și civilizație al locuitorilor. Colectarea deșeurilor în Germania e un proces complicat și uluitor, care demonstrează că lucrurile ce par simple au în spate multă muncă, efort și responsabilitate.
Manifestaţiile din ultimele seri arată că ne-am trezit, că nu mai suntem dispuşi să ne lăsăm călcaţi în picioare, să fim jecmăniţi şi să ne riscăm sănătatea sau chiar viaţa. De vină că s-a ajuns la situaţia actuală este acel blestemat de „merge şi aşa” inoculat în cei 50 de ani de comunism. Nu, nu merge şi aşa! Dacă vrem „o ţară ca afară” trebuie să fim intransigenţi cu noi înşine în primul rând. În multe cazuri, bunul simţ şi educaţia de acasă sunt suficiente, în altele, nu. Ştim doar că nu e bine aşa, fără să ştim exact ce trebuie să facem. O soluție ar fi să ne inspirăm din formulele validate de alţii, cu mai multă experiență în civilizație și democrație. Stă în puterea noastră să ne ameliorăm traiul, nimeni altcineva nu o s-o facă pentru noi.
Am fost de multe ori în Occident şi, de fiecare dată, ca orice român, am fost frapată de curăţenie, de civilizaţia străzii, de lipsa gardurilor după care ne ascundem în curți și grădini etc. Impresiile nu şi-au pierdut din intensitate, chiar dacă nu mai eram o călătoare novice. Însă oricât de vii, impresiile erau doar impresii vizuale şi olfactive şi atât. Pentru prima dată mergând în Germania, nu am locuit la hotel, ci la o familie, într-o suburbie a Hamburgului, astfel că am avut ocazia să constat câtă muncă necesită întreţinerea acestei curăţenii.
Calendar de colectare a gunoiului în zona Hamburg Foto: Irina Dimiu
Calendarul gunoiului
Fiecare gospodărie germană primeşte de la primărie o foaie A3 cu calendarul anului în curs (vezi foto). Nu, nu este material de propagandă electorală, nu are înscris nicăieri numele primarului sau al partidului pe care îl reprezintă, iar procedura se desfăşoară în fiecare an, electoral sau nu. În Calendar sunt haşurate diferit zilele în care se strânge gunoiul. De ce să strici atâta hârtie, vă veţi întreba, ce e aşa de greu să reţii că maşina de salubritate trece în fiecare marţi, să zicem? La noi, gunoiul menajer se colectează într-o zi anume a săptămânii, una singură, nu sunt prea multe de ținut minte. Ei bine, la nemţi gunoiul se triază, se împachetează şi se ridică în mai multe zile diferite, în funcţie de sortiment. De exemplu, cojile de cartofi, cotoarele de ardei sau orice alte resturi de acest tip se adună numai în pungi de hârtie, nu din plastic, care ar complica procesul de prelucrare a gunoiului, necesitând despachetarea înainte de aruncarea lui în groapa comună. Fiecare familie îşi scoate gunoiul menajer, îl depune în propriul tomberon, de unde gunoierii îl iau în ziua stabilită.
Dar asta nu e tot! Dacă în tomberonul unei familii de două persoane se adună brusc mult mai mult gunoi decât de obicei iar cotele ridicate de gunoi se mențin și după o lună, e semn că acolo locuiesc mai multe persoane decât până atunci. Gunoierii care sesizează acest lucru transmit o constatare Primăriei, care la rândul ei trimite un control inopinat, menit să verifice dacă locuinţa a fost închiriată sau nu cu forme legale şi nu cumva există o încercare de evaziune fiscală!
Ambalajele se colectează în pungi mari, semitransparente, de plastic galben. NUMAI în pungi mari, semitransparente, de plastic galben. Ordnung und Disziplin. Fiind semitransparente, lucrătorul de la salubritate observă cu uşurință dacă înăuntru se află şi altceva decât ceea ce trebuie, respectiv recipiente de plastic pentru iaurt, casolete sau sticle de plastic. Orice altceva e „verboten” şi, ca atare, familia va fi amendată cu 40 de euro. E lesne de înţeles că, pentru o familie de octogenari de exemplu, treaba cu gunoiul devine o preocupare serioasă și centrul existenţei lor: să fie atenţi ce şi unde pun, în ce recipient, în ce zi, uneori chiar să stea în fereastră şi să vegheze ca nu cumva vreun personaj rău-intenţionat scapă de propriile resturi în tomberonul lor, fiindcă 40 de euro la o pensie de cca 700 euro înseamnă ceva.
Dar să nu uităm de sticlele goale, care în Germania nu sunt aruncate laolaltă cu celelalte deșeuri și nici colectate de ţiganii cu „sticle goale cumpăr”, ci trebuie într-un anume loc de colectare, unul singur! Care loc se află adesea suficient de departe ca să necesite transport cu masina, investiție de timp și bani de benzină. În cazul meu, locul de colectare se afla în parcarea Primăriei. N-o să mă credeți dacă vă spun că gazda mea nu a aruncat în același loc de gunoi şi becul ars! Ce a făcut cu becul? L-a plimbat vreo oră în mână, până a găsit în centrul comercial recipientul special pentru acest tip de becuri (economice, cum altfel!?) care conţin mercur.
Trotuar din București, „ornamentat” cu țevile de la gaze proaspăt ieșite din asfalt. Foto: Irina Dimiu
În schimb, mă veţi crede dacă vă arăt burlanele care ies din trotuarele devastate din centrul Bucureştiului – zona Guvernului, unde Enel a început la mijlocul lui septembrie o lucrare pe care nu a fost capabil s-o încheie nici astăzi, transformând simplul mers pe trotuare într-o probă de pentatlon cu obstacole. Când vor veni ploile, nu doar copiii şi vârstnicii vor fi expuşi la accidente, ci chiar şi ei, Dorelii în putere.
LATER EDIT
De la 1 noiembrie, în România a intrat în vigoare Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 809 din 30 octombrie 2015.
Conform noii legi, persoanele fizice sunt obligate să depună deșeurile de ambalaje ale produselor cumpărate în spațiile special destinate acestora din cadrul spațiilor comerciale, în timp ce operatorii economici trebuie să asigure clienților, fără niciun cost, posibilitatea de a se debarasa de ambalaje.
Operatorii economici trebuie să marcheze sau înscrie pe ambalaj faptul că acesta poate fi reutilizat. În plus, aceștia trebuie să asigure preluarea ambalajelor reutilizabile încă șase luni de la data încetării utilizării lor. Sistemul menționat prevede o serie de numerotări și abrevieri pentru masele plastice, hârtie și plăci fibrolemnoase, metale, materiale din lemn, materiale textile, sticlă și compozite.
De asemenea, sunt „obligați să introducă pe piață numai ambalaje la care suma nivelurilor concentrațiilor de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depășește 100 de părți/milion raportat la greutate”.
Vor fi sancționați și operatorii de salubritate publică care nu respectă Colectarea selectivă de la populație prin sisteme de colectare selectivă, pe tipuri de materiale sau amestecă ambalajele colectate selectiv.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, Administrația Fondului de Meniu și Asociația de Standardizare din România sunt autoritățile care vor urmări aplicarea legii. Cei care nu o respectă riscă amenzi cuprinse între 400 și 25000 lei.
România se află mult în urma Uniunii Europene la acest capitol, în țara noastră înregistrându-se doar un procent de 15% în cazul reciclării deșeurilor municipale.
- Petru Hadârcă, directorul Teatrului Naţional din Chişinău: „Somnul memoriei naște monștrii politici actuali” - February 22, 2020
- Laurent Tourette: „În România, totul este posibil” - November 28, 2017
- Designblok Praga 2016, pentru prima dată cu designeri români - November 10, 2016
Comments