Un bancher olandez își vinde la licitație colecția de artă românească

Joi, 31 ianuarie 2019, bancherul olandez Anthony van der Heijden își oferă la licitație prin Casa Artmark o colecție importantă de picturi ale unor artiști români de ieri și de azi, achiziționate de dl van der Heijden în perioada în care acesta a lucrat în România. Vedeți în ce constă colecția și de ce o vinde.

Pe 31 ianuarie 2019, Artmark repatriază prin intermediul Licitației colecției de artă românească a bancherului olandez Anthony van der Heijden lucrări semnate de mari nume ale artei românești dintr-o colecție cu adevărat muzeală. Lucrările de artă au fost strânse în timpul mandatului domnului Van der Heijden, în calitate de CEO al ING România și mai târziu al Băncii Țiriac.

Anthony van der Heijden a simțit o afinitate deosebită pentru cultura românească: “Încă de la sosirea mea, am avut un interes puternic față de cultura românească, iar prin intermediul băncii am susținut numeroase organizații culturale, sprijinind, de exemplu, restaurarea frescelor din biserici precum Mănăstirea Horezu. Întotdeauna am considerat că orice organizație care dorește să aibă succes într-o anumită țară trebuie să-i susțină cultura. În același timp, iubesc arta și am rămas vrăjit de lucrările artiștilor români.”

Colecția Van der Heijden a luat naștere odată cu primele vizite la mănăstiri, mai întâi în București, apoi în jurul lui, continuând în nordul și în centrul țării. Dl. Van der Heijden: “Aceste descoperiri au sporit interesul meu pentru icoane și în special pentru pictura ortodoxă. Și astfel, am început să colecționez. Mai întâi icoane, apoi desene, porțelan etc. Deci [colecția reunește lucrări de] Baba, Grigorescu, Tonitza, Pallady, Ciucurencu, Iser, Pacea, Piliuță, Băncilă, Bernea, Câlția, Covaci, Gheorghiu, Grigore, Musceleanu, Mladin, Damian, Atomei, Grant, Verona, Achițenie, Rădulescu, Ilfoveanu, Mărginean, Pelmuș, Ressu, Adam și alții. Ei au un loc de cinste în colecția mea și sunt mult admirați de familie, prieteni și alții.”

Colecția a fost construită într-o perioadă de aproximativ 10 ani. Majoritatea picturilor au fost achiziționate direct de la pictori. „Fiecare achiziție este legată de o anecdotă”, spune Van der Heijden: „Vizitam săptămânal diferiți pictori din România, aducând întotdeauna cu noi o sticlă de vin pentru a rupe gheața. Negocierile cu pictorii erau, de obicei, o telenovelă în sine, dar ne despărțeam mereu prieteni. La vremea aceea, am fost ajutat în explorările mele de către un coleg român din bancă. Din nefericire, acesta a decedat în 2003, dar îmi amintesc cum într-o zi a primit un telefon de la pictorul Piliuță, care voia să știe de ce la el nu am venit niciodată! Picturile lui nu sunt suficient de bune pentru străini? Două zile mai târziu ne duceam la Piliuță. Pe-atunci avea probleme cu sănătatea, dar după un pahar de vin și-a recăpătat brusc o forță nemaipomenită. Energia mea era pe ducă, pentru că liftul nu mergea și am fost nevoiți să urcăm pe scări 12 etaje. În timpul negocierilor, Piliuță a spus că nu voia să discute cu mine sau colegul meu despre prețuri. Și că ar trebui să facem asta cu prietenul lui german, care nu era atunci de față. După discuții lungi și fantastice cu această persoană foarte interesantă, am plecat cărând după noi trei tablouri pe scări în jos, cele 12 etaje.

licitație Artmark colectie anthony van der heijden

Nicolae Grigorescu, Horia Damian, Corneliu Baba, Horia Bernea

Apoi a fost Musceleanu, unul dintre primii pictori pe care i-am întâlnit. Era în vârstă și fragil și ajutat de doamnă amabilă. Am vorbit pe tot felul de teme, mai puțin despre picturile lui, care erau un subiect interzis. În cele din urmă, doamna i-a sugerat să ne arate câteva tablouri, iar el a fost de acord. Când ea s-a întors cu tablourile și i-am făcut oferte pentru câteva dintre ele, Musceleanu a menționat prețul lui. L-am întrebat dacă prețul era fix. El a răspuns că prețul era negociabil, apoi ne-a cerut dublu. Doamna l-a îndemnat să revină la prima ofertă. Cum însă Musceleanu nu accepta dolari, am plecat fără nimic, dar cu promisiunea să aducem lei, lunea următoare. După ce am plecat, am decis să schimbăm banii și să ne întoarcem. Când i-am dat banii, ne-a cerut de 3 ori mai mult! Doamna a intervenit din nou și așa am plecat cu tablourile. Musceleanu a murit la puțin timp după aceea. Era o personalitate mare și plăcută, din alte vremuri.”

Oamenii cred că este o licitație, dar pentru mine și soția mea este și un proces de renunțare. Unele dintre picturi sunt printre cele mai dragi lucruri pe care le avem.

Deși colecția în sine este dovada puternicei afinități a lui Van der Heijden față de artă și mai ales de arta românească, el explică foarte clar motivul licitației: „Suntem doar păstrători ai trecutului. Păstori ai moștenirii noastre culturale. În cele din urmă, fiecare trebuie să facem alegeri privind lucrurile pe care le-am colecționat de-a lungul vieții. Unii dintre colegii mei de aici din Olanda au colecționat artă olandeză și au lansat cu ea muzee private de succes. Această colecție particulară de mare artă românească merită un muzeu al ei și timp de zeci de ani a fost expusă la mine acasă. Dar o colecție de artă românească de asemenea dimensiune și importanță aparține în cele din urmă României. De-a lungul anilor am avut mare grijă de aceste lucrări dragi. Le-am păstrat în anii de tranziție și le-am pus împreună. Am sentimentul că este vremea să le aduc înapoi în locul de care aparțin, în România, acasă.

Pentru licitație, Van der Heijden a ales Casa Artmark: „Multe dintre deciziile mele de business în România au fost un amestec de cifre și instinct în alegerea oamenilor. În timpul contactelor cu Artmark am fost convins în cele din urmă că sunt capabili să organizeze totul astfel încât să mă simt confortabil cu ideea de a mă despărți de tablouri. Oamenii cred că este o licitație, dar pentru mine și soția mea este și un proces de renunțare. Unele dintre picturi sunt printre cele mai dragi lucruri pe care le avem. Ne-au intrat în suflet de-a lungul timpului. În final, am renunțat să ne mai gândim ce dăm și ce păstrăm, pentru că sfârșeam prin a păstra totul. Așa am dat mână liberă Casei Artmark, a fost singura soluție.”

Desigur se poate spune că aceste piese aparțin unui muzeu, dar un colecționar privat și un om de afaceri ca dl Van der Heijden crede în funcția culturală a colecționarilor particulari, care, în final, sunt cei care au oferit lumii cele mai importante colecții, atât private cât și muzeale.

Van der Heijden: „Mi-a plăcut întotdeauna să colecționez și mi-au plăcut licitațiile. E o atmosferă specială într-o încăpere plină de colecționari, cu dorința puternică de a avea aceleași lucruri, prezentate chiar atunci, în fața lor. Aș putea să vă spun sute de povești legate de fiecare dintre lucrările care sunt acum la licitație.”

Criticul de artă olandez René Seghers, autor al unei biografii a artistei romance Hariclea Darclée și promotor al culturii române, crede că varianta cu muzeul sună excelent, dar muzeele actuale ar expune un număr limitat de lucrări, celelalte sfârșind în depozit.

Dl van der Heijden, luând un Câlția de pe peretele din living: „Aceste picturi au fost expuse unei audiențe restrânse, invitaților mei privați, de-a lungul anilor. Acum și alți invitați vor putea face același lucru, în alte case. Colecționar fiind, un lucru știu sigur: oricine cumpără astfel de tablouri e menit să le fie o gazdă bună.”

text și foto: Artmark