Planuri încurcate de amor

Cu Mazy, despre dragoste, familie și bărbatul ideal. Despre planuri încurcate de amor, cum a ieșit din labirint în Asia și de ce crede că oamenii (bărbați și femei) arătoși, inteligenți și independenți financiar sunt singuri…

Toledo, Spania

Acceptasem ideea de a fi un soldat în rând

Am ales Suedia pentru că aveam prieteni acolo, îmi povestiseră despre sistem și viața de acolo, fusesem în vizită și mi se părea țara potrivită așteptărilor mele. Știam că stilul de viață în țările nordice este mai rigid, mai puțin divers și permisiv decât cel al țărilor sudice. Acceptasem ideea de a fi un soldat în rând. Din păcate însă, m-am implicat acolo într-o poveste de amor cu final… foarte așteptat, chiar de la începutul ei. Rețeta eșecului. Când finalul m-a ajuns din urmă, am trăit momente gen „Filmul bate viața”. Așa că m-am întors în țară. În condițiile date, era tot ce puteam face.

Pe măsură ce lucrurile s-au așezat, am pus în balanță întoarcerea în Suedia. Dar am decis să n-o fac. Probabil motivația nu a fost atât de puternică, aici în țară aveam ceva al meu, biroul nu-l închisesem și nu mai eram atât de încântată de a lua totul de la zero, să mă scol zilnic la 6:30 ca să merg la școală, să-mi fac temele, să fiu conștiincioasă. În sistemul de acolo, chiar trebuie să-ți faci bine treaba, nu să te faci că faci. Trebuie să prestezi ca să dovedești ce poți și asta înseamnă muncă susținută câțiva ani. Știusem asta de când mă dusesem, dar după toată povestea care-mi luase energia, nu mi-am mai găsit resorturile necesare s-o iau de la capăt. Dacă m-aș întoarce? Nu mi-am propus nimic momentan. Însă cu certitudine mă voi întoarce să vizitez Stockholmul vara. Este un oraș superb!

Două luni și jumătate în Asia și ieșirea din labirint

Am vrut să ies din viața mea, să plec cât mai departe, într-o lume nouă. Eram marcată de experiența Suedia, știam teoretic ce calități am și cum mă cheamă. În rest, habar n-aveam de mine. Exact asta simțeam. Și pentru că citisem în cărți că în astfel de momente e bine să faci ce-ți place, am început să călătoresc. La-nceput în Europa. Când reveneam în țară mă simțeam puțin vindecată, dar mult prea puțin ca să pot sta locului. Era ceva ce mă chema. Din răsfoiri pe net, impresii și fotografii, am ajuns eu la concluzia că Asia mă atrage. Tot timpul petrecut acolo i-l datorez lui Brad Florescu pentru că el mi-a deschis porțile locurilor și m-a îndrumat către oameni. „Ieșirea din labirint” înseamnă de fapt regăsirea mea. În acele călătorii mi s-au reașezat valori, principii… M-am reîntors la pasiunea mea scrisul și am început să mă gândesc serios la a o-mbrățișa ca profesie.

Cu Mazy, despre aventura suedeza și un amor cu final așteptat

Padan Island Malaysia Insula Sipadan, unul din cele mai frumoase locuri de scufundat din lume

De ce e necăsătorită și nu are copii, încă

Să mă mărit n-a fost și nici nu este un scop pentru mine. Firesc, nici prioritate. Ar trebui să fie consecința firească a unei relații funcționale. Nu am înțeles niciodată de ce se face atâta tam-tam pe acest subiect în România, de ce e privit ca un obiectiv în sine!

Sunt un standard de modă veche, visez la o relație de parteneriat în care să îmbătrânim împreună și la rochia de mireasă. Dar nu în orice condiții.

Am fost cerută, dar nu m-am văzut alături de acei bărbați pe termen lung. Sunt un standard de modă veche, visez la o relație de parteneriat în care să îmbătrânim împreună și am visat și la rochia de mireasă. Însă nu mi le-am dorit atât de mult încât să le vreau oricum, în orice condiții. Atâta timp cât am știut în adâncul sufletului că peste ani nu l-aș fi putut privi pe omul de lângă mine cu admirație, am preferat să nu mă-ncurc. Și nici să încurc. În viață pot apărea foarte multe, ar fi o copilărie să cred că ceva e pentru totdeauna! Dar am vrut ca atunci când fac pasul, să fiu parte a unui cuplu matur. Până acum nu mi s-a întâmplat.

De răspunsul ăsta se leagă și motivul pentru care nu am copii. Regret, iubesc copiii și încă sper să mai am. Dar nu am vrut să am copii pentru a bifa o acțiune socială, să fiu în rândul lumii. Un copil e o răspundere imensă, îți asumi o viață! Ca să-i oferi premise bune și sănătoase de dezvoltare, trebuie să aibă un mediu echilibrat emoțional, relațional, psihologic etc.

Bărbatul ideal și Wonder Woman

Bărbatul meu ideal este modelul standard, cel puțin la nivel declarativ: inteligent, educat, cu simțul umorului. Nu țin să fie devreme acasă, dar da, să fie atent la nevoile mele 🙂 🙂 Nu l-am găsit pentru că l-am căutat „unde” nu trebuie. Dacă vrei să mănânci căpșuni, dar îți stingi pofta cu pere, ești singurul responsabil…

Cred că însingurarea e consecința firească a evoluției vremurilor și a schimbării mentalităților. Și mai cred că procentul singurătății a crescut foarte mult în rândul bărbaților nu doar în cel al femeilor. Tehnologia s-a dezvoltat și am ajuns să facem lucruri care erau greu de imaginat în urmă cu 50 de ani, dar suntem din ce în ce mai puțin umani… cum să nu ne însingurăm?

Personal nu cred în mitul Wonder Woman. Oricât de bine ți-ai face treaba, nu poți împăca la fel de bine toate planurile. Dar binele la care mă refer e din acela trainic și temeinic, nu să ne facem că facem. Poți avea carieră și familie, nici nu cred că este sănătos pentru cineva să nu aibă o preocupare profesională, dar să faci performanță în ambele domenii – nu! Ori dacă ambele sunt făcute bine, ceva va ceda și mai mult ca sigur acel „ceva” va fi personajul principal. Că vorbim de oameni aici, nu de roboți…

Am crezut 100% în fiecare pas făcut și cred și acum că au fost deciziile corecte

N-aș schimba absolut nimic la viața mea. Toate deciziile pe care le-am luat a fost pentru că am considerat în momentele respective că așa este bine. Am crezut 100% în fiecare pas făcut și cred și acum că au fost deciziile corecte în acele contexte. Nu cred în greșeli, cred că am avut nevoie de toate drumurile pe care am fost și de experiențele prin care am trecut. Altfel nu aș fi ajuns unde și cum sunt!

Evit să dau sfaturi. Dar aș putea să spun ce a funcționat pentru mine: am făcut tot ce am considerat, vrut și dorit! Unul de principiile care m-au condus (și încă o fac) este să nu regret vreodată că n-am făcut ceva! Pentru mine e definitorie vorba aceea: mai bine regret că am făcut decât că n-am făcut! Cred că e valabil indiferent de vârstă.

Planuri de viitor? Încă n-am terminat ultimele retușuri. Sunt în desfășurare, așa că nu le pot dezvălui. Dar țineți aproape, vor fi publice-n curând, pe „marile ecrane”. Ale vieții mele, firește 🙂