- Jurnal de vacanță în Salalah, perla de la Marea Arabiei - January 15, 2025
- Vara la Zaragoza - January 1, 2025
- Neptun, orașul verde care așteaptă… - August 16, 2023
O vacanţă de şapte zile la Salalah, în decembrie anul trecut, ne-a condus pe una dintre superbele plaje ale lumii, la mai mult de 4000 km de casă (aproximativ 6 ore de zbor din Bucureşti cu o cursă directă). Am vizitat locuri de o remarcabilă frumuseţe, diversitate naturală şi bogăţie culturală.

Salalah, plaja cu nisip alb, fin şi apǎ transparentǎ şi caldǎ.
Ideea de vacanţă în Oman a plecat de la o poveste din copilărie. Eram acasă cu părinţii şi fratele meu, în dulcea perioadă fără nicio grijă, în care, în afara lecţiilor zilnice, citeam şi ne imaginam călătorii pline de aventuri. Desigur cărţile lui Jules Verne erau combustibilul acestor plecări imaginare, dar noi le personalizam având în faţă harta lumii şi globul pământesc, în format fizic, evident, globul acela rotund, atât de popular la vremea aceea. Am fost astfel în vacanţă în America de sud, Africa, Australia, călătorind cu trenul, vaporul şi pe jos. Când am ajuns la agenţia de voiaj acum, zeci de ani mai târziu, Omanul a rezonat spontan în imaginaţia mea cu o destinaţie misterioasâ, îndepărtată, plină de promisiunea unei frumoase aventuri! În plus, perspectiva unei vacanțe la țărmuri calde în plină iarnă europeană a fost extrem de tentantă. Și nu m-am înşelat. Omanul a fost o surpriză plăcută, cu locuri superbe, geografic atât de variate, încărcate de istorie şi în plină transformare.
Situat în partea de sud-est a peninsulei Arabe, Omanul, având ca denumire oficială Sultanatul Oman și capitala la Muscat, are ca vecini Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Yemenul. Are ieşire la Golful Oman şi Marea Arabiei, situată în partea de nord-vest a Oceanului Indian. Ȋn sud, în regiunea numită Dhofar (în arabă Ẓufār), este situat oraşul Salalah (Ṣalālah), capitala acestei provincii.
Salalahul este o destinație de călătorie mai puţin cunoscută comparativ cu alte zone, considerate ca fiind adevărate paradisuri de vacanţă, precum Maldive sau Tailanda, de exemplu. Asta pentru că modernizarea Omanului a început relativ recent, din 1970, când a urcat pe tron sultanul Qaboos bin Said Al Said. Acesta a decis construirea de şosele, spitale, şcoli şi a deschis etapa de evoluţie cǎtre modernizare, educaţie, industrializare şi turism. Ghida noastrǎ ne-a vorbit despre toleranţa religioasǎ, despre promovarea femeilor şi despre deschiderea cǎtre dezvoltare a acestui popor.
Principala atracţie a Salahului? Spun eu, Marea Arabiei, parte a Oceanului Indian, cu apa caldǎ, limpede şi o plajǎ imensǎ, cu nisip alb, fin. Zona dinspre partea continentalǎ are un relief variat, cuprinde munţi cu multe meandre şi drumuri înguste, continuǎ cu o zona de şes pietroasǎ şi către interior cu deşertul Rub’ al Khali sau Empty Quarter, contopindu-se cu marele deşert al Arabiei care acoperǎ o imensǎ suprafaţǎ, de 650.000 km2 din Peninsula Arabicǎ.
Sunt douǎ anotimpuri în Oman: vara, care dureazǎ din luna mai pânǎ în luna august, când temperaturile urcǎ pânǎ la 45oC; şi iarna, care dureazǎ din luna decembrie pânǎ în luna martie, cu temperaturi cuprinse între 13oC şi 25oC. O particularitate a Salalahului este aceea cǎ din iunie pânǎ în septembrie ploile sunt foarte abundente, când este sezonul musonic (sezonul de toamnǎ, numit Khareef în limba arabǎ), care transformǎ regiunea uscatǎ într-o magnificǎ oazǎ de verdeaţǎ. Pentru plajǎ şi soare, cea mai bunǎ perioadǎ cuprinde lunile din intervalul octombrie – aprilie.
Ȋn sejurul nostru de şapte zile, am fost cazaţi la Hotel Rotana, din Salalah Rotana Resort. Camerele sunt grupate în clustere, unele localizate în corpul principal al hotelului, altele localizate în vile, chiar lângă plajă. De la balconul camerei noastre, situate în corpul principal al hotelului, priveam răsăritul, oceanul şi o frumoasă gradină cu plante exotice, variate specii de cactuşi şi palmieri.

Hotelul Rotana. Restaurantul şi grădina.
Am avut regim de masă all-inclusive, dar se poate mânca şi a la carte. Resortul este conceput ca o entitate închisă, fără magazine interioare, doar cu câteva buticuri în zona portului. Ȋn Salalah oraş se poate ajunge numai cu taxiul. Ȋn fiecare seară, restaurantele – şi poţi alege oricare dintre restaurantele hotelurilor Rotana sau Fanar – pregătesc mâncăruri caracteristice diverselor ţări. Am avut astfel o seară cu mâncare tradiţională locală, una turcească, una indiană, una egipteană, de exemplu. Se poate servi masa în interior sau pe terasă, dar şi în grădina adiacentă restaurantului.
Ȋn timpul zilei, câteva tonete de la marginea zonei de plajă servesc fructe sau băuturi şi sucuri, peşte sau diverse sandwich-uri. De asemenea, pizza caldă este adusă cu o bicicletă care îşi anunţă sosirea pe plajă cu un claxonat vesel, aşteptat de toată lumea. Cui nu îi place o pizza bună, şi era într-adevăr bună, mai ales după o baie în valurile oceanului?
Seara grădinile din jurul hotelurilor sunt luminate ca în poveste. Ȋn atmosfera caldă, te poţi plimba până la ocean sau la portul de agrement. Pe esplanada sunt doar câteva magazine cu suveniruri, nu e cazul de shopping, dar plimbările sunt pline de farmec. Uneori sunt spectacole de muzică şi dans pe o scena amenajată în aer liber.

Vile și poduri peste apă către zona marinei
Hotelurile au zone de spa şi au de asemenea terenuri de tenis de câmp şi padel (un fel de tenis cu rachete fara corzi și totdeauna 4 jucători, mai degrabă un „sport de socializare”). Pentru mine, plaja a fost cea mai puternică atracție. Superbă, minunată, infinita plajă la ţărmul Oceanului Indian. De la zona de sezlonguri până la apă sunt cam 100 de metri de nisip fin, care continuă şi în apa limpede şi incredibil de caldă. Intrarea în apă coboară lin pe o porţiune foarte întinsǎ. Un vis. Valurile vin şi pleacǎ într-un dans continuu, poţi sǎ faci talasoterapie, sǎ înoţi sau pur şi simplu sǎ priveşti oceanul. Am constatat cu uimire cǎ pe plajǎ nu sunt scoici. Sunt doar melci de câţiva centimetri, cu cochiliile rǎsucite şi ascuţite. Valurile îi aduc la mal şi dupǎ retragerea apei intrǎ foarte rapid în nisip, lǎsând urme specifice. Cred cǎ incredibilul lor comportament a inspirat ideea uriaşilor viermi ascunşi în nisipurile deşertului din nuvela SF Dune a lui Frank Herbert.

Melci de câţiva centimetri lungime, cu cochiliile rǎsucite şi ascuţite. Valurile îi aduc la mal şi dupǎ retragerea apei intrǎ foarte rapid în nisip, lǎsând urme ușor de recunoscut
A, şi încă ceva, în apa limpede am putut vedea peşti, mulţi peşti, de diferite forme şi mărimi. Uneori îi vedeam în valurile transparente, atunci când erau iluminate de soare. Mi se pǎrea atunci cǎ vieţuitoarele celor douǎ lumi, aer şi lichid, se privesc şi se descoperǎ reciproc în mod miraculos.
Excursii în Salalah şi în împrejurimi
Sunt posibile o varietate de excursii, atât pe mare, cât şi în împrejurimile resortului şi toate au meritat sǎ renunţǎm un pic la plaja zilnicǎ. Astfel am vizitat, la aproximativ 170 km de Salalah, zona Wadi Dawkah, unde se aflǎ plantaţia de arbori de tǎmâie, apoi site-ul arheologic Wubar, unde sunt ruinele unui strǎvechi fort.
Situat într-o oazǎ consideratǎ ca fiind locuitǎ o lungǎ perioadǎ de timp, din epoca fierului pânǎ în cea medievalǎ, fortul marcheazǎ importanţa Omanului în comerţul din zonǎ. Aceste structuri antice se află de-a lungul a ceea ce a fost o rută comercială majoră între Africa, Europa şi Orientul Mijlociu. Apoi am intrat in fantasticul desert Rub’ al Khali. Șoseaua către Wadi Dawkah parcuge o zonă muntoasă deşertică.
Există o specie deosebită de arbori care produc tămâie (frankincense), o răşină aromatică considerată foarte valoroasă încă din vremea egiptenilor, care o utilizau în ritualurile religioase. În tradiţia creștină, tămâia este unul dintre cele trei daruri oferite de magi pruncului Isus. Și astǎzi reprezintă unul dintre produsele de export tradiţionale ale Omanului. A fost şi este utilizată şi în prezent în aromoterapie şi produse pentru ingrijirea pielii, în medicina internă şi externă sau la producerea parfumurilor.
Ghida noastră ne-a explicat că cea mai bună raşină este aceea de culoare albă. Se poate consuma lichidul obținut din câteva linguri de răşină amestecată cu apă și pusă la macerat timp câteva zile și care se crede că are proprietăţi terapeutice.

Plantaţie de arbori de tămâie la Wadi Dawkah
Am vizitat cea mai mare plantaţie de arbori de tămâie (Boswellia sacra) la Wadi Dawkah, declarată patrimoniu UNESCO. Culţivati pe un teren arid şi pietros, arborii de tămîie sunt de înălţime mică, au tulpini şi ramuri groase, aspre, şi frunzele mici, grupate sub formă de şirag. Răşina se obţine prin incizii în trunchiului copacului. Pentru o recunoaştere precisă, fiecare arbore are un număr de indexare. M-a uimit această identificare individuală. Ȋntr-adevăr, răşina produsă este un miracol scump!
Din grupul zonelor declarate patrimoniu UNESCO am vizitat în imprejurimi site-ul arheologic Wubar (sau Ubar). Rămăşiţe ale zidurilor unui fort au fost descoperite sub nisip, cu ajutorul imaginilor în infraroşu obţinute din satelit. Fortul este considerat ca fiind un centru administrativ care supraveghea tranzacţiile comerciale, fiind situat pe Drumul Tămâii.

Wubar, locaţie şi vestigii ale vechiului fort.
Deșertul Empty Quarter sau Rub’ al Khali
Ȋn aceeaşi notă de impresionantă măreţie ca şi Oceanul Indian am descoperit deşertul Empty Quarter, sau Rub’ al Khali, care ocupă 650.000 km² din peninsula Arabă. Este cea mai mare întindere continuă de nisip din lume şi în Oman cuprinde partea interioară a ţării. Principala bogăţie a regiunii sunt petrolul şi gazele naturale. Nisipul deşertului este roșiatic la culoare şi foarte fin. Condusul maşinii pe dunele de nisip necesită un control al alunecării pe care localnicii l-au demonstrat din plin, după ce ne-au rugat să fixăm bine centurile de siguranţă. Am constatat apoi că şi mersul pe jos este dificil, pentru că te afunzi destul de adânc în nisip şi, nefiind un substrat stabil, aluneci chiar și pe pantele mai puţin abrupte. Dar, odată ce deprinzi tehnica derapajului, poţi să parcurgi distanţe destul de mari. Imaginea deşertului din vârful unei astfel de dune este absolut magnifică şi senzaţia de măreţie şi mister se amplifică odată cu apusul soarelui.

Dune de nisip în deşertul Rub’ al Khali. Apus de soare în deşert.
Și, nu se putea ca din pesajul deşertului să lipsească cămilele. La una dintre fermele de cămile am oprit să vedem puii şi am băut lapte prospăt muls. Are un gust foarte bun, fără nicio aromă specifică.

La ferma de cămile în deşert

Cultura de banane şi nuci de cocos.

Salalah bazar

Bazar în Salalah.
O altă zi, o altă excursie interesantă. Vizita la o fermă cu culturi de banane, papaia şi cocos. A fost o experienţă inedită să vedem în teren sistemul de irigaţie numit aflaj. Sistemul este constituit dintr-o reţea de canale care permit distribuirea apei în diferite zone ale culturilor, pornind de la un canal central. Conceptul acesta de irigație este vechi de 5000 de ani, ne-au explicat ghida noastră şi cei de la fermă. Cinci sisteme de irigații aflaj din Oman au fost incluse in lista UNESCO. Am văzut un astfel de sistem în funcţiune pentru irigarea plantaţiei de banane. Caracteristice regiunii sunt bananele mici, pe care la finalul vizitei le-am şi testat: sunt dulci şi parfumate, aşa cum sunt culese proaspăt din grădină. Fructele locale se vând în tradiţionalele pieţe de fructe de la marginea şoselei, deschise în special seara.
Ȋn bazar ne-am oprit să cumpărăm suveniruri pentru acasă. Ȋn special se puteau cumpăra parfumuri şi pachete cu tămâie pentru aromatizarea casei sau în cantităţi mai mari, pentru prepararea sub formă băubilă. Preţul pe kilogram? Negociabil, ca şi preţurile celelorlalte produse, eram doar într-un bazar!

În orașul Salalah
Clădirile din oraş nu sunt foarte înalte, au ferestrele arcuite în stil arab şi, în cazul celor aflate la bulevard, magazine la parter. Străzile laterale sunt înguste şi, cel puţin în decembrie, au puţină vegetaţe.
Ȋn apropiere, în localitatea Taqah, am vizitat casa memorială a mamei Sultanului Qaboos, Kofan Heritage House. Arhitectura casei este simplă, dar casa are două etaje şi o scară interioară din piatră. Ȋn interiorul fiecărei camere sunt expuse obiecte utilizate zilnic, inclusiv vechi lămpi cu gaz pentru iluminat. Am reţinut masa pentru ceai aşezată la fereastră, locul perfect pentru o conversaţie şi pentru discutat planuri de familie. La plecare ni s-au servit ceai, uşor aspru la gust şi curmale dulci şi aromate.

Interiorul Kofan Heritage House.
După cele şapte zile de vacanţă am plecat cu dorinţa fermă de a reveni în Oman și la Salalah în particular. Cele câteva excursii au fost doar începutul spre cunoaşterea unor locuri de o frumuseţe naturală şi o bogaţie culturală impresionante.
Text și foto: Rodica Plugaru
Citește și (de același autor): Vara la Zaragoza
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Comments