„Zilele trecute s-au împlinit treizeci de ani de când am emigrat în Austria. Mulți, dacă ne gândim la tot ceea ce s-a întâmplat în acești ani, la faptul că pe atunci eram în floarea tinereții, iar azi – în pragul pensionării. Că pe-atunci copiii abia intraseră la școală, iar acum au familiile lor, sunt la rândul lor părinți și noi ne bucurăm de privilegiul de a fi bunici. Puțini, fiindcă au trecut atât de repede, de parcă totul a fost ieri.”
Gabriela Raucă locuiește de 30 de ani împreună cu familia la Viena. Este o artistă culinară și adoră poezia, două domenii pe care le-a unit cu inspirație și succes în creații delicioase, pe care le găsiți în Cartea ei de bucate: „Poezie în bucătărie” (vedeți la final de unde puteți cumpăra cartea). Și pentru că a ajuns la Viena în preajma Paștelui, exact acum 30 de ani, timp în care a respectat cu sfințenie toate pregătirile de Sărbători, am rugat-o să ne spună cum reușește să îmbine cele două culturi, obiceiurile, tradițiile naționale și canoanele religioase ale fiecăreia, în bună pace, într-o vreme când toate acestea sunt pretexte de conflict în lume…
„Am plecat din țara noastră pe vremea comunismului, când nu se întrezărea nicio posibilitate de viață liberă, iar traiul mai bun sau în condiții omenești era considerat aproape o infracțiune. Am lăsat în urmă tot ceea ce aveam acolo, toată agoniseala noastră, rudele și prietenii, locurile natale și viața pe care ne-o făuriserăm împreună. Am ajuns cu mâinile goale, într-o țară în care totul ne era străin, nu cunoșteam nici limba, nici obiceiurile, nici oamenii locului. Ne-am făcut gânduri încă de acasă, că ne vom chinui, cel puțin la început, că o vom duce greu, că vom fi priviți cu reticență, în cel mai fericit caz cu milă. Privind înapoi, pot spune că nu a fost așa. Am fost tratați omenește, am intrat în drepturi si am muncit încă de la început și am avut posibilitatea să trecem și de cea mai grea barieră – învățarea limbii germane.
Privind in urmă, după atâția ani, putem spune că nu ne-am uitat niciodată rădăcinile, vorba și obiceiurile, încercând să ne adaptăm cât mai bine la ceea ce trăim aici. Am învățat tradițiile și obiceiurile lor, păstrându-le în același timp pe ale noastre.
Am făcut această introducere fiindcă în urmă cu treizeci de ani, când am ajuns la Viena, ne aflam tot în preajma sărbătorilor de Paște, ca și acum, și despre ele vreau să vorbesc. Tradițiile, obiceiurile, portul și sărbătorile de aici sunt foarte bine înrădăcinate, respectate și păstrate de la mic la mare, de tânăr sau bătrân. Noi veneam dintr-o țară cu un folclor minunat, cu sărbători frumoase, cu ospitalitate și căldură sufletească, pe care le lăsasem în urmă. Perioada în care am ajuns aici ne-a întristat și mai mult, pentru că, rupți de frumusețea sărbătorilor noastre, nu ne puteam bucura nici de cele de aici. Plecaserăm cu două dintre cele trei fete ale noastre și am ajuns aici când pregătirile de Paște erau în toi. Bunătăți neînchipuit de multe, frumos prezentate, ornamente fel de fel, atracții care pe noi nu ne încântau prea tare, dar micile și puținele bucurii pe care ni le puteam permite le-am oferit cu dragă inimă copiilor noștri.
Din vara primului an petrecut în Austria am început să muncim, lucru care ne-a dat posibilitatea de a ne lua viața în mâini, pe cont propriu și prin forțe proprii. De atunci am început să facem astfel ca Sărbătorile să fie iarăși ceva important pentru noi, așa cum fuseseră mereu și acasă.
Sărbătorile de Paște în Austria
În Austria, pregătirile de Paște încep odată cu Postul Mare. În magazine apar fel de fel de bunătăți și decorații, ouă de ciocolată și marțipan, prăjituri cât mai colorate și în forme cât mai atrăgătoare și specifice primăverii pascale. Aici există o prăjitură numită „Ostern Stollen”, un fel de cozonac cu stafide, fructe uscate și migdale, tradițională sărbătorii căreia îi poartă numele. Eu pregătesc de fiecare dată pască și cozonaci, iar ca mâncăruri, pentru masa de Paște, sărmăluțe, salată Boeuf, drob, ouă roșii, friptură și alte bucate. Așa cum ne bucuram de oaspeți pe când eram acasă, tot așa și în țară străină căutăm să petrecem sărbătorile împreună cu cei dragi.
De la austrieci am preluat modul de a-mi decora locuința în așteptarea sfintelor sărbători. Copăcelul de Paște nu lipsește niciodată și mă bucur de fiecare dată când îl ornez. Eu îl fac din crenguțe de mâțișori, pe care atârn ouă colorate, de diferite mărimi, desenate, croșetate, încondeiate, decorate cu fel de fel de mărgele, fundițe, puișori, coșulețe cu flori și multe altele. Toate ornamentele au poveștile și amintirile lor, confecționate de fetele noastre la școală, primite în dar ori desenate, pictate sau croșetate de mine. Ne bucurăm, împreună cu copiii și nepoții noștri de zilele de sărbătoare, ne pregătim, așa cum ne pregăteam și acasă, petrecem cu drag și facem din fiecare moment o amintire de neuitat.
Anul trecut am avut oaspeți din Romania, iar anul acesta suntem oaspeții copiilor noștri, în Elveția. Ieri a fost Paștele Catolic aici, în timp ce la noi erau Floriile. Nepoțeii noștri au căutat ouă colorate și daruri ascunse de iepuraș prin grădină. Am fost invitați la masă și am petrecut într-o ambianță de liniște și plăcere această sfântă sărbătoare. Așa cum și noi am preluat diferite obiceiuri, care ne-au plăcut, tot așa am avut grijă ca și tradițiile noastre să fie cunoscute și apreciate aici.
De multe ori, pregătirea bucatelor la mine în bucătărie se face simțită și la vecini, așa încât adesea le ofer și lor unele dintre bunătățile noastre, care sunt foarte apreciate. Îmi crește inima ori de câte ori am ocazia să povestesc despre obiceiurile noastre, să ofer bunătăți de la noi și să primesc laude, nu atât pentru mine, cât pentru lucruri binevenite din țara mea. Toate sărbătorile noastre sunt prilej de a pune în practică plăcerea mea de a găti, a decora și a transforma rețetele în poezie.
Multe dintre versurile mele dulci și gustoase au fost adunate într-un volum, care în toamna anului trecut a apărut la Editura Izvorul Cuvântului. În poeziile mele îmbin dragostea de poezie cu plăcerea de-a găti, transformând munca din bucătărie în relaxare și joacă. Muzicalitatea poeziilor mele se îmbină perfect cu savoarea bunătăților și cu aspectul lor, creând o simbioză a artelor, în toate formele lor și ducând la rezultatul final: rafinament culinar cu savoare lirică. Tradițiile și obiceiurile pe care mereu le-am respectat și promovat mi-au creat întotdeauna ambianța potrivită, în care mi-am dezvoltat plăcerile artistice. Mi-a fost mereu dor de țara mea și am numai amintiri frumoase din cei 28 de ani trăiți acolo, dar mereu am căutat ca în locul în care îmi duc viața, de trei decenii, să mă bucur din plin de tot ceea ce este frumos, tradiție și înțelegere.
Nu am cerut permisiunea copiilor noștri să îi rupem de locul natal și de tot ceea ce acolo le putea oferi, dar ne-am străduit să le putem crea o viață cel puțin la fel de bună cum fusese pentru noi cea de acolo, să le asigurăm un nou acasă, fără a-și uita însă rădăcinile, cu tradițiile lor valoroase.”
Achiziționarea cărții se face numai de la editură. Comenzile se dau în privat sau pe pagina editurii, în chat, sau la telefoanele 0734367447 și 0737401870.
Mai multe despre povestea emigrării Gabrielei Raucă și a familiei ei găsiți aici: „A plecat la Viena pentru o lună, dar a rămas 30 de ani”
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments