55290 Views

Plecați în Occident, să învățați medicina adevărată!

Dacă vă uitați la seriale cu medici și visați cu ochii deschiși la o carieră medicală de succes în România, ascultați sfatul doctorului Marius Uscatu, chirurg specialist: Plecați în Occident, să învățați medicina adevărată! Ajuns în Franța, eu am șters cu buretele 6 ani de facultate, 2 ani de stagiu și 6 ani de rezidențiat în Romania, și am început medicina adevărată de la zero, la vârsta de 38 de ani…

Marius Uscatu, chirurg ortopedMarius Uscatu are 48 de ani, este absolvent al Facultății de Medicină din Bucuresti, specialist ortoped. A lucrat 3 ani în spitalele din Haguenau (Alsacia) și Strasbourg, unde s-a supraspecializat în chirurgia antepiciorului. De 7 ani operează în România, în sistemul medical privat. Îl găsiți pe site-ul chirurgiapiciorului.ro și pe alte zeci de site-uri medicale, cu explicații detaliate și fotografii ilustrative despre geneza și tratamentul monturilor (hallux-valgus), pe paginile facebook (personală și cea a site-ului), unde răspunde cu răbdare tuturor (!) întrebărilor legate de acest domeniu. Comunicarea cu domnia sa este șocantă: îți răspunde imediat, la obiect, înainte de a intra în operație sau după ce iese și face exact ceea ce promite, cu o precizie de ceasornic, acuratețe și modestie. Exact medicul pe care ți l-ai dori la necaz…

24life.ro: De ce ați ales chirurgia?

MU: Atracția către chirurgie datează din copilărie. Mama a fost asistentă de Bloc Operator, practic mi-am petrecut copilăria în sălile de operații și printre cărțile de anatomie, chirurgie etc.

24life.ro: De ce această supraspecializare – chirurgia antepiciorului?

MU: Chirurgia ante-piciorului este un sub-domeniu al specialității de bază, Ortopedia-Traumatologia. Este „Cenușăreasa” ortopediei, considerată un sub-domeniu „marginal” de către ortopezi, care s-au orientat către domenii mai „productive” și bănoase, cum ar fi protezarea șoldului și a genunchiului, artroscopia genunchiului (majoritatea ortopezilor s-au specializat în aceste domenii, ceva mai bine organizate, mai facile și cu o „clientelă” infinit mai importantă decat orice alt sub-domeniu). În 2002, când pregăteam exameniul de finalizare a specializării, m-am confruntat cu o problemă teoretică insurmontabilă: geneza monturilor (hallux-valgus). Am căutat în toate tratatele și lucrările în limba română, fără succes, i-am întrebat pe toți profesorii de ortopedie, fără succes: nimeni din România nu era capabil să-mi explice ceva despre acest subiect. În 2004 am fost expulzat din spitalul de stat unde lucram (nu contează motivația, îmi este rușine să povestesc umilința prin care am trecut și motivația halucinantă a colegilor ortopezi care m-au dat afară din spital în 24 de ore). Șomer fiind, am avut oportunitatea unui stagiu de specialitate de 2 luni la Mainz/Germania, timp în care am citit toate revistele de ortopedie ale colegilor francezi. Am înțeles astfel diferența de nivel Franța-România și mai ales nivelul înalt la care ajunsese chirurgia ante-piciorului în Franța (de altfel, top mondial în domeniu). Pe scurt, am trimis vreo 200 scrisori si peste 3.500 email-uri la cei mai importanți chirurgi în domeniul ante-piciorului din Franța și am ajuns să fiu acceptat în cel mai reputat spital de ortopedie din Europa (CTO Strasbourg). De aici, a început „aventura” mea franceză. Este o chirurgie dificilă, în primul rând pentru că se află la început de drum, de zeci de ani total neglijată, dar și din cauza necunoașterii totale a mecanismului mersului. Este dificilă și datorită riscului enorm de eșec al corecției monturilor (5-10% eșec în Franța, 95-99% eșec în România). Satisfacția este cu atât mai mare, cu cât am reușit să propun, în premieră mondială, tehnici și strategii chirurgicale personale, din ce în ce mai recunoscute și acceptate.

24life.ro: Care a fost cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o în timpul stagiului din Franța? Ce părere au medicii francezi despre cei români?

Cu colegii din Franța

Cu colegii din Franța

MU: Cea mai importantă lecție a fost încrederea: terminasem o specializare în Romania (6 ani), timp în care nu atinsesem vreodată bisturiul ca „mâna întâi”. Este o situație catastrofală pentru formarea unui chirurg, care trebuie încurajat încă din primul an de rezidențiat să opereze singur (ceea ce se întamplă în Franța pe scară largă). Ajuns în Franța (cu contract de muncă obținut dupa o sforțare incredibilă), mi s-a acordat deplină încredere din prima zi de muncă, când am operat un pacient francez (evident, cu deplin succes, dar cu stress-ul inimaginabil al primei operații din viață!).

Medicii români din generația mea, care au ajuns în Franța înainte de 2007 (anul intrării în UE), erau bine pregătiți teoretic (autodidacți, în condițiile unei școli de medicină catastrofale în România), însă cu zero pregătire practică, nici unul dintre noi nefiind vreodată lăsat să opereze pe perioada rezidențiatului. În Franța, nu ni s-a recunoscut statutul de specialiști, am lucrat pe posturi de rezidenți, dar „luați de la zero”, învățați, încurajați, tolerați, acceptați, chiar obligați să operăm, finalmente lucrurile au evoluat corect și 99% dintre colegii mei din Franța și-au găsit posturi rezonabile în spitale și clinici. Cei care au ajuns în Franța după 2007, au fost recunoscuți imediat ca specialiști și puși să opereze ca atare, fără să mai treacă prin perioada de pregătire obligatorie pe lângă chirurgii francezi. Pregătirea lor era (ca și a mea și a celorlalți) catastrofală din punct de vedere practic, iar mulți dintre ei nu s-au descurcat, fie au fost dați afară din spitale, fie au renunțat singuri și s-au întors in România, întrucât nu făceau față sistemului și nici nu mai aveau ocazia să învețe (așa cum avusesem eu).

Există un contingent de specialiști români buni în Franța, practic nu există spital din Franța fără medici români. „Omul sfințește locul”… Personal, la ora actuală, sunt mândru că în Franța pot prezenta inovații chirurgicale și sunt chiar mai cunoscut acolo decât aici, printre colegii ortopezi.

24life.ro: Ce avantaje are supraspecializarea?

MU: Ca medic, este singura modalitate de a te dedica unui mic domeniu, pe care-l vei stăpâni și „controla”. În Franța, ortopezii sunt dedicați unui singur sub-domeniu, iar în spitalul din Strasbourg (unde am lucrat 3 ani), fiecare se ocupă de un domeniu strict: umăr, genunchi, șold, picior, pumn, gleznă, mână, traumatologie etc. Nu acceptam pacienți dintr-un domeniu aparținând unui alt coleg, nu exista noțiunea de „concurență”, nu încercam să „recrutăm” pacientul altui coleg (obicei ultra-răspandit în România). Dedicați unui anume domeniu (supraspecializați), ajungeam să consultăm un număr imens de pacienți, absolut de neimaginat pentru colegii din România. Astfel am avut timpul și răbdarea de a studia zeci de mii de pagini, tratate și reviste, practic de a mă „conecta” la actualitatea mondială și la colegii din lume dedicați aceluiași domeniu. Eu încerc de 8 ani să impun noțiunea de supraspecializare, fără succes însă: colegii români nu lasă să le „scape” niciun pacient, cu nicio patologie, chiar dacă nu știu prea bine cum l-ar putea trata. Motivul e strict pecuniar: cum poți refuza un „client”? (eu refuz 90 % din pacienții care mi se adresează, pur și simplu pentru că nu știu sa-l tratez pentru probleme ale genunchiului, șoldului sau umărului!). Nu există obișnuința ca medicul să se gândească la interesul și dreptul pacientului de a fi tratat de cel mai bun specialist. Exemplul meu este ridiculizat de colegii ortopezi și numai 1-2% dintre ei îmi trimit pacienți, recunoscând atunci când sunt depășiți de complexitatea cazului.

24life.ro: Care e cea mai bună școală de chirurgie din Europa?

MU: Nu există această noțiune, dar exemplul francez este relevant. În Franța, tinerii medici sunt lăsați să opereze încă din primul an de rezidențiat, astfel încât la terminarea lui au o formare completă, fiind capabili de a practica orice intervenție chirurgicală, oricat de complexă. Din punctul de vedere strict al chirurgiei ante-piciorului, școala franceză este, de departe, cea mai performantă din lume: aici se descoperă, se inovează, se perfecționează, aici vin ortopezi din toată lumea să învețe tehnici chirurgicale.

24life.ro: Ce calități trebuie să aibă un chirurg, ca să fie un bun specialist?

MU: Să aibă o „memorie de elefant” (necesară oricărui medic), manualitate („două mâini drepte”), calități fizice (rezistență la efort și la stress), dar mai ales o perseverență ieșită din comun.

24life.ro: Ce trebuie sa aibă în plus un medic în România, ca să fie unul de succes?

MU: În România, un medic are 3 posibilități :

1. Să fie fiul/ginerele/finul/nepotul unui profesor din Sistem: termină o facultate te miri cum, evită cu strășnicie examenul de rezidențiat prin „echivalare” a statutului de cadru didactic sau cercetător (obținut printr-un așa-zis concurs, unde examinatorul este tocmai tata/socrul/nașul/unchiul). Obține mult râvnitul post în clinica universitară, unde este „asigurat” pentru tot restul vieții: primește burse, pacienți, ajunge încet-încet Profesor în locul celui care l-a propulsat, pentru că are privilegiul de a fi lăsat să opereze.

2. Nu are grade de rudenie cu vreunul din profesorii din sistem: își «sparge creierii» ani de zile pentru a trece exemenul de rezidențiat (eu am concurat cu alți 15 candidați/loc). Ajunge rezident, pierde 5-7 ani într-o clinică unde nu atinge în viața lui un pacient, ajunge specialist incompetent. Dintre aceștia, cei mai mulți se pierd în mediocritatea provinciei, de unde reapar uneori în cazurile nefericite de malpraxis-uri grave…

3. O parte, scârbiți de corupția gravă și de lipsa de perspective, mai curajoși, iau calea bejeniei în Occident, pentru a învăța medicina. Dintre aceștia, 99,9 % rămân acolo, restul de 0,1% revin în țară, ca mine, pionieri în câte un domeniu, supuși oprobriului zilnic și ironiei permanente a colegilor și autorităților (deh, nu am mâncat salam cu soia, am fost în Occident să învățăm – exact exprimarea unui înalt personaj din Ministerul Sănătății, la adresa mea!)

Marius Uscatu 24life.ro: Vă luptați de cel puțin 10 ani cu sistemul – considerați că l-ați învins? Care a fost arma dvs secretă?

MU: Categoric am învins Sistemul, însă rezultatele se observă abia progresiv, cu fiecare coleg care-mi trimite pacienți, recunoscându-și limitele în acest domeniu, pe care eu îl practic în exclusivitate. Arma mea cea mai eficientă este soția mea, care mi-a sprijinit curajul și perseverența, în toți acești ani.

24life.ro: V-ați gândit și la o carieră didactică? Studenții chirurgi ar avea ce să învețe de la dvs…

MU: Nu am nici o șansă la o carieră didactică, deoarece aceasta este rezervată reprezentanților Sistemului, total impenetrabil pentru indivizi ca mine (mi s-a precizat acest aspect, „cu subiect și predicat”, de către profesorii ortopezi șefi ai clinicilor din București). În schimb, am început cariera didactică în Occident, ca lector invitat la cursuri internaționale în domeniu. De asemenea, pregătesc un curs internațional de chirurgie a ante-piciorului, care se va desfășura în București, la clinica unde operez, și care va fi deschis chirurgilor din toata lumea (am deja solicitări în acest sens).

24life.ro: Un sfat pentru tinerii români care vor să urmeze medicina?

MU: Sfatul meu este să plece cât mai repede în Occident, să învețe medicina adevarată. Ajuns în Franța, eu am șters cu buretele 6 ani de facultate, 2 ani de stagiu și 6 ani de rezidențiat în Romania și am început medicina adevărată de la zero, la vârsta de 38 de ani…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.