Infecția urinară: când și cum o tratăm homeopat

Infecția urinară (sau de tract urinar, ITU) reprezintă o problemă frecventă de sănătate. Foarte pe scurt, urologic vorbind, se descriu infecții joase (uretrite și cistite) și înalte, care afectează rinichiul (nefrita, pielonefrita, glomerulonefrită). De cele mai multe ori coexistă cu litiaza (pietre).

infectia urinara - cand si cum o tratam homeopat

Simptomele infecției urinare

Infecțiile joase afectează mai mult persoanele de sex feminin (atât copii cât și adulți) pentru că, uretra fiind foarte scurtă, contaminarea se produce ușor prin contiguitate. Simptomatologia afecțiunilor joase este centrată pe disconfortul urinar (disuria) și nevoia imperioasă de urinare cu evacuarea unor cantități mici de urină (polachiurie). De cele mai multe ori urina este tulbure și cu miros neplăcut. În cazuri avansate, în urină găsim și sânge. Starea generală este de obicei bună, dar poate fi și alterată cu lipsa poftei de mâncare, uneori transpirații, frisoane și chiar stare febrilă. Disconfortul urinar variază de la o simplă jenă, usturime, până la durere, care este ritmată de micțiune sau, mai rar, continuă. Durerea poate fi localizată strict la nivelul uretrei sau doar în etajul abdominal inferior sau o combinație a celor două.”, spune dr homeopat, Dragos Peteu. Pot fi acutizări înainte, în timpul sau la sfârșitul urinarii, elemente foarte importante mai ales pentru diagnosticul de remediu homeopat. Pe lângă simptomatologia clinică examenele de laborator pun în evidență în sânge moderate nivele ale inflamației, iar în urina, semne clare de infecție. Pentru medicul urolog este necesară cultura și antibiograma pentru a putea calibra antibioterapia cât mai judicios.

Doar prezența în cultură a unor germeni (de obicei E. coli) nu este un indicator suficient pentru diagnosticul de infecție urinară. În ultima vreme aceasta situație este cunoscută sub denumirea de bacteriurie, situație care necesita atenție și tratament ușor (produse naturiste – ceaiuri, gemoderivate, vit c, etc) care să asigure o evacuare ritmică și bună a vezicii.

Infecțiile înalte reprezintă, de cele mai multe ori urgente medicale. Pot fi complicații ale afecțiunilor joase prost tratate sau pot fi de sine stătătoare. Starea generală a pacienților este alterată și însoțită de febra înaltă cu sau fară frisoane. Tegumentele sunt fierbinți, uscate (frecvent) sau transpirate și apar edeme mai ales palpebrale. Dureri, de obicei în lojele renale, de inensitate medie și înaltă. Pacienții au o diureză scăzută (volum urinar), prin producție renală redusă (filtrare compromisă). Aceste afecțiuni reprezintă urgente medicale care trebuie diagnosticate rapid și tratate corespunzător.

Factori care favorizează infecția urinară

Frigul, ploaia rece care pătrunde prin haine, încălțăminte;
Scăldatul în apa rece sau contaminată;
Oboseala;
Stresul prelungit care duce la “obosirea” sistemului de apărare;
Imunitatea scăzută;
Igiena precara;
Spălaturi vaginale frecvente;
Sondarea vezicii;
Contacte sexuale neprotejate cu persoane care au infecții active în zona genitourinara;
Constipația;
Malformații ale aparatului urinar, etc;
Litiaza

Tratamentul infecției urinare

1 .Tratamentul medicamentos clasic cuprinde antibiotic, analgezice și antiinflamatoare, antipiretice daca e cazul. Acidifierea urinei se face cu Vitamina C. Se mai pot prescrie suplimente cu viț A, D, seleniu și magneziu. Tratamentul este bine să se facă pe o perioadă de minim 7-10 zile până la dispariția completă a simptomelor. Analiza de urină și urocultura la sfârșitul perioadei de tratament ar trebui să arate normalizarea situației.

2.Tratamentul homeopat este, că în oricare altă situație, strict individualizat:

Staphisagria – se administrează mai ales când infecția apare la femeile tinere care și-au început viață sexuală și prezintă semne de cistită/uretrită după contactul sexual. Aceste paciente sunt de obicei persoane introvertite care “aduna suferință”;
Sarsaparilla – este utilă când durerea apare la sfârșitul urinării, cu senzație de arsură/usturime, urina poate conține sediment/nisip;
Benzoicum acidum – urină cu miros urât, greu, urină închisă la culoare, fenomene urinare care alternează cu dureri articulare (gută),
Berberis – pentru situațiile în care este litiaza și infecție cu dureri ce iradiază;
Cantharis – util în afecțiunile în care este o inflamație profundă, cu debut brutal, cu dureri intense, arzătoare, tenesme și urină puțină (urinează câteva picături), cu miros urat și tulbure (cu flocoane), stare generală alterată. Fenomenele urinare ameliorate de baie caldă;
Sepia – util la femeile care au infecții urinare lunare și nu rămân gravide sau fac avorturi habituale în lunile 3-5 de sarcină. Urina prezintă un sediment roșu greu de îndepărtat;
Pulsatilla – mai ales pentru infecții urinare care apar după expunere la frig, apă rece la picioare;
Lycopodium – infecții urinare unde urina acumulată pentru probă prezintă depozit roșiatic (asemănător prafului de cărămidă), litiaza renală dreapta;
Aconitum – ITU după expunere la frig uscat, cu debut brutal, frecvent pe la miezul nopții;
Dulcamara – ITU după expunerela frig la persoane foarte volubile, preocupate mai mult de starea celor din jur decât de propria persoană;
Apis – un mare remediu al ITU, atât joase cât și înalte. Găsim simptome extrem de intense cu dureri arzătoare și înțepătoare, edeme importante, stare de agitație, febră cu tegumente uscate, lipsa setei.