În Vox, romanul Christinei Dalcher, femeile nu au voie să vorbească

Ce-ați spune dacă ați avea voie să comunicați în doar 100 de cuvinte pe zi? Sau ce-ați gândi, pentru că cele 100 de cuvinte s-ar termina rapid înainte de micul dejun, cu frazele obișnuite ale dimineții. Și dacă n-ați mai avea voie nici să scrieți nimic, nici să citiți, nici să studiați, nici să călătoriți, nici să dețineți un telefon sau să deschideți calculatorul? Doar femeile, nu și bărbații. În lumea distopică imaginată de Christina Dalcher în cartea ei de debut, Vox – Tăcerea poate fi asurzitoare, (Editura RAO) bărbații sunt la putere, femeile – obiecte/creaturi ținute pentru gospodărie și reproducere. Vi se pare cunoscut? Vi se pare imposibil?…

Christina Dalcher - Vox Tăcerea poate fi asurzitoare

foto: Pexels

Lucrurile nu s-au petrecut peste noapte, ci în timp. Odată cu avalanșa extremismului naționalist și a fundamentalismului religios. Cu bărbații albi, hetero, „care își iubesc Dumnezeul și țara”. „În câțiva ani, va fi o altă lume dacă nu facem ceva”, spune Jackie, unul dintre personajele centrale ale cărții. „Extinderea Centurii Bibliei, reprezentare feminină zero în Congres și o haită de băieți ahtiați după putere, care s-au săturat să li se spună că trebuie să fie mai sensibili. Și să nu crezi că vor fi toți bărbați. Fetele de Casă vor fi de partea lor. (…) Totul s-a întâmplat așa cum a prevăzut Jackie. Și chiar mai rău. Ne-au atacat din atâtea unghiuri încât nici nu am mai avut ocazia să strângem rândurile. Un lucru am învățat de la Jackie: Nu poți protesta față de ceea ce nu vezi că se întâmplă.”

Nu poți protesta față de ceea ce nu vezi că se întâmplă

O carte electrizantă, a cărei acțiune e plasată în viitor, dar care parcă se petrece aievea. Cu o tematică în genul operei distopice a scriitoarei Margaret Atwood, „Povestea slujitoarei”, Vox semnalează o posibilă amenințare la existența noastră: lipsa comunicării. Femeile poartă la mână o brățară care le contorizează cuvintele și le transmit șocuri electrice dureroase, odată ce contorul trece de 100 de cuvinte. La mai multe peste 100, brățările devin letale.

„Poți să îi iei multe omului – banii, locul de muncă, stimularea intelectuală”, crede Jean, personajul central al cărții, de profesie lingvist cognitiv. „Poți să îi iei chiar cuvintele, fără să îi schimbi totuși esența. Însă dacă îi iei prietenia, vorbim despre cu totul și cu totul altceva.” Femeile din Vox nu au voie să comunice cu nimeni, cu atât mai puțin între ele. Două dintre acestea vorbesc prin semne în supermarket, unde sunt observate pe camerele de supravaghere și ridicate de autorități pentru a fi trimise în tabere de muncă forțată.

Cartea este centrată pe citatul lui Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”. De data asta, oamenii buni imaginați de Christina Dalcher fac ceva care le schimbă viața. Un roman dinamic, interesant, extrem de actual, care te pune pe gânduri. O intrigă șocantă, care își găsește rezolvare pe măsură – de citit, neapărat!

Alte cărți noi apărute la RAO:

Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.