- Lorena la chiropractician: „Mai prinzi tu pe mumă-ta la tine!” - March 23, 2019
- Rață olandeză pe varză murată din valiza cu tricolor - April 25, 2018
- Poveste cu un cort și un cuc, într-o pădurice din Olanda - July 17, 2017
Pentru că o durea spatele și era ușor „crocantă”, Lorena s-a gândit să meargă la un chiropractician în Amsterdam. Ce-a pățit acolo și cum s-a terminat vizita, aflați de la pacienta însăși: „Mai prinzi tu pe mumă-ta la tine, băi!”
foto: pexels
Pentru cei care nu știu, chiropractica e o metodă de tratament care are ca scop ajustarea vertebrelor, combaterea blocajelor osoase sau musculare, reducerea durerii și corectarea tulburărilor biomecanice care afectează poziția corpului și mobilitatea.
Povestea Lorenei începe cu o glumă, care a circulat într-o vreme pe facebook și care sună cam așa: Când m-am trezit dimineața, deodată coloana a făcut crack. Am coborât din pat și genunchii mei au făcut și ei crack. Apoi m-am uitat în oglindă și am zis „Măi să fie, după ce că-s faină, mai sunt și crocantă!”
Într-o bună dimineață, Lorena, faină fiind, a descoperit că e și crocantă…
„De ceva timp, mă plângeam de dureri de cervicală. Pe urmă de umăr, spate și apoi de genunchi. La genunchi, mă gândeam că e ceva normal. De la bicicletă, ploaie și frig. Masajul n-a funcționat. Exasperat, soțul mă îndeamnă la doctor. Și ce poate să-mi facă doctorul? Știam deja: paracetamol. Am zis nu. Atunci, să încercăm altceva. Ce? Chiropracticianul. Știa soțul meu unul bun. Îmi face programare. Eu fac tensiune de halat alb. Dar mă duc la domnul chiropractician, că acesta nu e doctor.
La cabinetul domnului, foarte frumos, muzică de ambient, se auzea și o apă pe undeva, fructe pe masă, nu din plastic. Dar mi-a fost rușine să consum. Totul relaxant. Și ceai, de care voiai.
foto: Pexels
Iese domnul chiropractician în întâmpinarea noastră. Un tip care plesnea de sănătate, nu foarte înalt, chel, l-am scanat repede, n-avea pic de grăsime pe nicăieri, iar mâinile îi erau foarte curate și normale. 😊
Îi explic situația, intrând în cabinet. Soțul îmi trimite bezele la ușă și mă încurajează, atunci nu știam de ce, zicându-mi că mă așteaptă proaspătă și nouă. Mă rog.
Mă așez pe o masă-pat, domnul în spatele meu, continuând să facă glume. Îmi distrage atenția. Începe să maseze gâtul. Relaxant. Not bad! Pe urmă își răsucește mâinile pe după gâtul meu și trage cu putere spre dreapta, apoi spre stânga. Gâtul face crack! Și eu încremenesc de spaimă. Apoi mă ia rapid de cotul stâng și umărul care mă doare și trage cu putere spre dreapta. Mâna face crack. Îmi ordonă să mă așez cu fața în jos, capul în gaura de la pat. Îl simt urcându-se pe mine cu genunchii. Bai, eu înțeleg ca am vână în mine, totuși am doar 53 de kg. Un țâr, pe lângă domnul Chiro. Femeia șnur. El, domnul chel, de două ori cât mine. Nu mai puteam să respir. Apucasem să mă uit la ceasul lui de la mână: trecuseră doar 10 minute!! Mai aveam încă 20.
El stătea confortabil pe șalele mele. Și mă întreba unde mă doare mai tare. Iar eu nu mai aveam suflu. Asa că a decis singur unde mă doare și a început să-mi rupă vertebră cu vertebră. Crack, crack și crack, de la ceafă până la noadă.
Într-un final mi-a ordonat să mă așez din nou în funduleț (billetjes) și să mai vorbim. El, în spatele meu, vorbește singur. Scoate dintr-un dulap o cutiuță mică, metalică. O deschide și văd două ace lungi de vreo 5 cm și cu un diametru îngrijorător. Omul îmi prezintă procedura, adică pe scurt, urmează să-mi înfigă acele în spinare. Șoc și panică. Măresc ochii, dar până să zic ceva domnul trece deja la procedura însăși. Jucându-se cu acul în sus și în jos, îmi înțeapă spatele, prin bluză! Fără să fi dezinfectat zonele de elecție!
Mi-era și frică să mă mișc, să nu se rupă acul! După extragerea cuielor, că ace nu erau, în viziunea mea, zâmbindu-mi larg, cu niște dinți impecabili și o strălucire solară în chelie, îmi spune că totul va fi bine și că mă așteaptă la următoarea sesiune. Eu mă ridic de pe funduleț și, ținându-mă demnă, îi strâng mâna și ies. Cu tot cu durerile mele. Și cu un gând clar, intraductibil: «Mai prinzi tu pe mumă-ta la tine, băi!»
Soțul, foarte drăguț, face plata și îi spune chelului că e fericit că i-a reparat soția. Haha. După ce plecăm, soțul aștepta păreri. «Cum a fost? E tare, ți-am zis eu! Așa mi-a făcut și mie și uite ce bine mă simt. Ca nou!» Eu îl priveam printre gene. Era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac în momentul acela.
Crocantă și cu găurele, am ajuns acasă, unde mi-am aplicat carmolul de la mama. Între timp, m-am obișnuit cu crack-urile dimineața și carmolul, seara. Cu ceva vitamine și suplimente pentru încheieturi sunt ca (aproape) nouă. Că eu la chiropractician nu mai merg niciodată! Poate voi!”
Comments
1 Responses to “Lorena la chiropractician: „Mai prinzi tu pe mumă-ta la tine!””
Of, poate iti faceai un serviciu daca te informai despre ce presupune toata afacerea inainte de a vizita un domn chiropractician. Treaba cu acele e nefericita, de acord, restul se incadreaza in fisa postului si dupa marturiile subiectilor functioneaza. Uneori dupa o sedinta ai deja rezultate, alteori dupa mai multe.