- Neptun, orașul verde care așteaptă… - August 16, 2023
- Litoralul românesc, cu bune şi rele, în vremea pandemiei - July 9, 2020
- Legătura cu natura la Helsinki - October 5, 2015
Am fost turişti de iunie târziu pe litoralul românesc, unde am descoperit că vacanţa poate fi perfect sigură şi relaxantă inclusiv în pandemie, câtă vreme nu uiţi cele două cuvinte: “evită aglomeraţia!”
Iubim marea în orice anotimp şi am merge acolo şi de Revelion, dacă ar fi posibil, adică dacă ar fi ceva care să funcţioneze iarna, pe litoralul românesc. În orice caz, ne place ca primăvara să ieşim la mare, de îndată ce vremea este acceptabilă, ca să ne revenim după lunile friguroase. Ne place să avem oaza noastră de libertate, să o regăsim după iarnă, ca şi când ne-am întoarce acasă. Aşa că facem rezervarea pentru vacanţă la marea noastră cât se poate de timpuriu, la primul anunţ pe care îl primim pentru noul sezon. Anul acesta am făcut rezervarea în februarie, pentru luna mai. Au urmat însă perioada pandemiei şi restricţiile de circulaţie. Am aşteptat decizia de deschidere a hotelului, în mai. Apoi în iunie, şi în sfârşit, când au primit undă verde şi ne-au spus că au deschis, am decis să mergem. Am plecat la mare pe 17 iunie.
Mai mult ca niciodată aveam nevoie de mişcare, de soare, de aer, de apă. După trei luni de stat în casă eram fizic la pământ. Vremea era încă incertă, multe ploi şi ce să faci la mare dacă plouă? Ne plimbăm pe malul mării şi asta ne este suficient, am spus, şi am plecat. Surprinzător, drumul mi s-a părut mai scurt. Autostrada este bună, au refăcut porţiunea de la ieşirea din Bucureşti pe sensul spre mare, aşa că fără zgmotul sacadat de la trecerile dintre plăcile din beton, care altădată îmi rămânea în urechi încă două zile, iar drumul a fost liniştit. Benzinăriile erau deschise, autoturisme puţine, ceva mai multe maşini utilitare şi trailere decât de obicei, dar de înţeles, fiind vineri.
Pentru prima oară după mulţi ani, am găsit parcarea hotelului Cocor liberă. Puteam în sfârşit să alegem un loc la umbră. Ne-am cazat imediat, la recepţie aveau o echipă nouă de tineri veseli şi entuziaşti, care ne-au spus că sunt ocupate doar 12 camere. Curtea interioară, îngrijită ca întotdeauna, era absolut pustie. Bazinul albastru, fotoliile comode şi mesele din grădină, în aşteptare. În lipsa oamenilor, pescăruşii îşi făcuseră cuiburi pe acoperişul hotelului şi acum puneau stăpânire pe întreaga zonă.
Ca de obicei, am ales să luăm în hotel micul dejun şi cina, aşa că în prima zi am mers la masă seara. Nu mă gândisem deloc cum se va proceda cu servitul mesei. Erau schimbări. Mesele distanţate, pereţii glisanţi din sticlă erau deschişi spre pajiştea exterioară, totul curat şi îngrijit. M-am bucurat să văd că au păstrat regimul de bufet, dar toţi erau atenţi, se păstra distanţa şi se purta mască. Bucătarul a gătit pe gustul nostru, un pic îndrăzneţ-şic. Supă de legume, dovlecel, morcov, fasole verde, friptură de vită cu vişine, paste bologneze, şi în fiecare seară, peşte sau midii. Desert, pepene, fructe, plăcintă cu branză, prăjituri cu frişcă. Vin alb, roze, roşu de Pietroasele. Foarte bun!
Cum ne-am propus să facem mişcare, am parcurs pe jos toate staţiunile: Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, deşi trăsurile cu cai şi minicarul erau în aşteptare. Se reconstruieşte peste tot, dar în spoturi mici. La Olimp, după zeci de ani de stagnare, hotelurile Belvedere, Panoramic şi Amfiteatru vor reveni la viaţă. Nu cred însă că se vor deschide anul acesta. În schimb, în Neptun sunt deja funcţionale mici hoteluri noi: Q, Meduza, Insula, alte hoteluri (Decebal, 2D) sunt reconstruite.
Câteva mici magazine erau dechise sau se pregăteau timid să deschidă. Peste tot se aranjau grădinile cu iarbă şi flori, se amenajau interioarele. Unele terase aveau grătarele pregătite şi în aşteptare. La prânz eram singurii turişti din centrul Neptunului, seara însă atmosfera era mai animată. Plimbările în zona centrală sau pe faleză sunt de fapt distracţiile serii. Sincer, prefer dimineţile când soarele răsare ca un nou început, plaja este proaspătă şi marea superbă, argintie, lucioasă. Zonele amenajate cu şezlonguri din plastic s-au extins incredibil ocupând toată plaja, un moment greu spun eu, pentru natură şi pentru oameni. Poate se vor găsi soluţii mai prietenoase pentru stat la plajă, îmi place să sper că etapa acestei concepţii despre confort va trece…
Am regretat lipsa unui “Plan Marshall”, care să transforme ca o baghetă fermecată Neptunul într-un oraş funcţional şi elegant, la malul mării. Dezolante şi triste, hotelurile mamut aşteaptă încă o soluţie. Aşa cum aşteaptă Bazarul la care găseam după amiaza cafea la nisip şi plăcinte drobogene. Aşa cum aşteaptă terenurile de tenis, multe terase şi grădini, Teatrul de vară şi chiar lacul, pe care nuferii l-au acoperit sălbatic. Este nevoie pentru litoralul românesc de o viziune profesională de dezvoltare, arhitecturală si nu numai.
O surpriză plăcută a fost plimbarea pe mare cu “Regina Mării”/”Dragonul”, cu plecare din Portul Mangalia. Am revăzut cumva imaginile din Star Wars, cu maşinăriile de luptă ale Imperiului în zona de lucru a portului. A fost singura ieşire în larg, deşi ne-am fi dorit să vedem mai des marea de dincolo de ţărm, poate până la Nisipurile de Aur. Pentru că marea înseamnă plajă, dar şi istorie, geografie şi… aventură.
Aş dori să ne întoarcem la toamnă, când soarele va încălzi blând şi marea va avea albastrul acela adânc, de cerneală, şi valurile albe de dantelă. Nu ştiu dacă va fi posibil, pentru că anul acesta este cu totul special. Natura ne cere să fim atenţi cu ea şi cuvintele cheie pe care ni le şopteşte acum sunt “evită aglomeraţia”.
foto: Rodica Plugaru
Comments