Socializare în clasele primare (sau de vorbă la un papuc roz)

Lorena Ciubotaru

În Olanda se practică un gen de socializare în clasele primare programată după orele de școală. Pentru asta, copiii se invită reciproc acasă la fiecare. Se joacă împreună și leagă prietenii. Invitațiile se fac din timp, cu programare, nimic nu e lăsat la întâmplare. Totul e pe agenda zilei.

 

Prima oară când fiica mea a fost invitată la o colegă să se joace am fost surprinsă. Mi-am sunat o prietenă să o întreb ce se întâmplă, ce vor olandezii ăștia de la copilul meu? E normal să vrea să se joace și să se cunoască mai bine? Asta era pe la începuturi. Între timp ne-am acomodat și facem și noi invitații, la rândul nostru.

Astăzi am adus acasă o fetiță, colegă de clasă a fetei mele. Pe drum, sporovăiesc amândouă în legea lor. În olandeză. La început nu le bag în seamă, pentru că încă mi-e greu să le înțeleg limba. Și vorbesc prea repede. La un moment dat, câteva cuvinte îmi atrag atenția. Vorbesc despre băieți. La 8 ani. Ajung la concluzia că nu au nici un iubit în clasă. Toți băieții sunt neinteresanți. Mă liniștesc. Dar parcă ar fi unul drăguț. Mi se aprind antenele. Dar e prea blond. Mă liniștesc iar. Plimb câinele. Și mă fac că sunt adâncită în gânduri.

Ajungem acasă și începe joaca. Le-am dat de desenat. O hârtie de colorat de la un magazin. În formă de papuc. Papucelul trebuie desenat, împodobit și dus înapoi la magazin, pentru a fi umplut cu dulciuri – vă dați seama cât zahăr?! De Sinterklaas alias Sfântul Nicolae copiii sunt îndesați cu dulciuri.

foto: pexels

Mă apuc de făcut mâncare. Discuția lor continuă. Cum ți se pare matematica? Grea. Tu ce ai făcut la test? Totul. Și ai făcut bine? Habar n-am. Ai văzut cum se îmbracă aia? Dar știi ca are un iubit? S-au pupat! Serios? Când? Eu n-am văzut! Păi tu te jucai…

În cele din urmă, discuțiile ajung la morți. Una are doi bunici. Avea trei, dar unul a murit. Și un alt bunic e bolnav de inimă. Cealaltă spune că bunica ei a murit de cancer. Da, dar vezi tu, că boala de inimă e mai gravă decât cancerul! Ba nu, cancer e mai rău… Toate astea în timp ce pictează un papuc roz și speră că va fi umplut cu ceva dulciuri. Apoi se ceartă pe carioci.

lorenaLorena Ciubotaru a fost actriță la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, iar de ani buni locuiește în Amsterdam. Am întâlnit-o pe Facebook, cu o poveste delicioasă despre românii expați și bagajele lor. Am rugat-o să-mi spună mai multe despre ea și poveștile ei în Olanda, iar Lorena a acceptat, cu talent și umor, să facă haz. Inclusiv de necaz.

De aceeași autoare:

Dulceața de cireșe amare e surprinzătoare
Locuim într-un cartier foarte liniștit
Ce spaimă am tras de Sinter Klaas
Cea mai bună poezie din clasă
Fiecare țară cu animalele ei
Povestea pernelor
Vine mama la Amsterdam
La Tarom se mănâncă cel mai bine

 

 

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.