Daria Barcheri este o italiancă din Padova, care acum 4 ani a venit să locuiască la București. Alungată de recesiunea care a lovit Italia, Daria a găsit în România mai multe oportunități de lucru și un trai mai bun decât în locurile natale. Voia să trăiască într-un oraș mare, o metropolă deschisă tinerilor. Londra a fost una dintre opțiuni, dar ea și-a ascultat inima și a ales-o pe cea de-a doua: Bucureștiul. Și n-a greșit. Astăzi, Daria vorbește și scrie fluent în românește și e îndrăgostită de România, dar mai ales de Bucovina. „Plecăm acolo unde găsim oportunități”, spune ea, subliniind, ca și alți români plecați în lume, că atunci când emigrezi, „norocul și atitudinea joacă un rol important.” De ce a făcut această alegere și ce crede despre noua ei viață, citiți în continuare.
Daria Barcheri în București, în fața Muzeului de Geologie
Am ajuns în București în septembrie 2014, după ce locuisem în Constanța timp de 2 luni, iar când am văzut Bucureștiul prima dată mi-a plăcut imediat orașul și am hotărât să mă mut aici. Nu știu cu exactitate de ce, dar Bucureștiul m-a impresionat prin dinamismul său, aici simți că respiri. Aici sunt locuri de muncă, iar economia crește. Când am plecat din Padova, Italia suferea din cauza unei mari crize economice și în ultima vreme respirasem doar aerul de recesiune, cu mare tristețe și dificulțăți economice care îmi afectaseră viața. Căutam un oraș mare, o metropolă, și mă gândeam să merg la Londra, dar capitala Marii Britanii este foarte scumpă și asta mă speria. Pe de altă parte, cunoșteam deja limba și cultura română, pentru că abia îmi luasem licența în limbi străine la Universitatea din Padova și absolvisem facultatea cu o teză despre poeta româncă Mariana Marin. Am avut de ales între Anglia și România. Mi-am ascultat inima și am ales România, o țară care mă fascina și pe care doream s-o cunosc.
Bucureștiul mi-a plăcut imediat, chiar așa cum mi-a apărut de la început, cu contradicțiile lui și cu atmosfera decadentă, dar și dezvoltată și modernă, în același timp. Totul era nou pentru mine, pentru că vin din Padova, în nordul Italiei, un oraș destul de mic în comparație cu București, dar asta mi-a plăcut mult. Am înțeles imediat că puteam să-mi găsesc în scurt timp un job și că aici sunt multe oportunități pentru tineri. Din fericire, nu greșisem.
Acomodarea
Am înființat o firmă, dar nu imediat. În primii doi ani din viața mea cea nouă în capitala României am predat limba română, italienilor. În România sunt mulți italieni care nu vorbesc engleza fluent și din acest motiv au nevoie de cineva care să-i ajute să învețe românește, să le explice gramatica limbii române, în italiană. Bineînțeles că e vorba de primul modul, apoi trebuie neapărat să le predai direct în limba română, dar la început este împortant pentru cursanți să înțeleagă regulile. A fost o perioadă destul de grea, câștigam puțin și în același timp m-am înscris la cursuri de turism, pentru că îmi doream să devin ghid turistic în România. Mergeam la școală de luni până joi, în fiecare după-amiază, iar lecțiile erau în română, dar încet încet și cu răbdare multă, am rezistat și am trecut examenele finale.
Mă întrebi cum a fost acomodarea… bună întrebare! Îți răspund foarte simplu, ca să înțeleagă cititorul cum este, după părerea mea, poporul român: în general, pot să spun că românul te ajută. Dacă își dă seama că ești străin și faci eforturi să te integrezi, românul te ajută și face tot ce este posibil să te acomodezi ușor. Când am locuit în Constanța sau când urmam cursurile școlii de turism, colegii români m-au ajutat foarte mult. Tocmai această reacție a fost determinantă în alegerea mea de a mă muta aici, definitiv. Nu cred că Italia și România sunt două țări atât de diferite, dimpotrivă. Dar în România contradicțiile sunt vizibile și foarte marcate.
Nu îmi lipsesc pastele sau pizza, ci… marea!
Ce îmi lipsește mai mult din Italia? Nici pastele și nici pizza, ci… marea! Cred că Italia este numită Belpaese pentru un motiv: pentru că este o peninsulă minunată și are niște insule extraordinare. Și pentru că orașe ca Roma, Florența sau Veneția sunt unice și de neegalat. Dar, repet, și România are locuri foarte frumoase de vizitat. Italia este splendidă, dar mai scumpă în cumparație cu România. Salariile sunt mai mari, dar joburile mai greu de găsit. În Italia este acum foarte dificil să găsești un job bine plătit cu un contract pe durată nedeterminată, mai ales în sud. Dacă ai noroc, în Italia poți trăi foarte bine. Dar, atenție! – n-am spus „dacă meriți sau dacă ai un CV bun”, ci doar dacă ai noroc…
De ce România ?
Am ales România pentru că, îmi primul rând, îmi plac românii. În al doilea rând pentru că îmi place țara, o consider splendidă în simplitatea ei, locuită de oameni simpli, care iubesc natura și încă știu să trăiască în armonie cu ea. Așa ceva nu găsești în țările mai dezvoltate. De fapt, apreciez foarte mult zonele mai puțin dezvoltate ale României, cum e Bucovina, unde mă duc des vara, când lucrez ca ghid de turism și de fiecare dată am emoții înainte de a merge acolo. Bucovina, Transilvania și Maramureșul sunt și îmi vor rămâne mereu în suflet.
„Nu poate fi pur și simplu pentru că România este o țară frumoasă și în creștere economică?”
Mulți mă întreabă dacă sunt îndrăgostită de un român și dacă am decis să rămân în România datorită lui. Nu știi cum se uită la mine când le spun că eu într-adevăr sunt îndrăgostită, dar… de România! Și îi asigur că alegerea mea de a emigra nu are nicio legătură cu iubirea unui bărbat. Chiar nu înțeleg de ce o persoană ar trebui să rămână doar pentru că o firmă italianească l-a trimis aici să lucreze sau pentru că a găsit un român de iubit. Nu poate fi pur și simplu pentru că România este o țară frumoasă și în creștere economică?
Nu trebuie să vă temeți de impozite
Ce nu-mi place aici? Situația politică, cu siguranță. Și aici clasa politică ar trebui schimbată și îmbunătățită cumva. Și aș dori că românii să lupte mai mult împotriva evaziunii fiscale. Din păcate, se întâmplă des ca în restaurante sau baruri să nu primești bon fiscal, iar dacă îl ceri, se uită la tine ca și cum ai fi extraterestru. Cred că mentalitatea trebuie schimbată urgent în acest sens. România merită mai multă seriozitate și respect. Românilor nu trebuie să le fie frică de împozite. În Italia, spre exemplu, un antreprenor plătește împozite foarte mari. Românii trebuie să înțeleagă că taxele aici nu sunt prea mari (pentru firme) și trebuie plătite.
Din când în când, mă întreb de ce se plânge românul. Crede că țara lui este foarte proastă, dar nu este adevărat. Părerea mea este că românul are de ce să fie mândru de țara lui. Bineînțeles că tinerii trebuie să se informeze și să meargă la vot. Doar votând vor schimba situația, nu cu protestele. Când vorbesc cu cursanții mei, le explic mereu că este important să aleagă un partid și să se implice din punct de vedere social și politic, direct sau indirect. Dar apoi vin alegerile și majoritatea dintre ei îmi spun că votul lor nu va schimba nimic și că nu e necesar să voteze. Atunci chiar mă întreb unde am greșit ca profesoară și mi se pare că am pierdut timpul. Asta mă întristează, dar viața merge mai departe și știu bine că, din nefericire, în Italia situația nu este cu mult de diferită. Cred că problema asta afectează toata Europa, iar mass media și oamenii de cultură au o responsabilitate în sensul acesta. Ar trebui să închidem mai des televizorul și telefonul mobil și să deschidem mai multe cărți.
Norocul și atitudinea joacă un rol important în emigrare
Plecăm fiecare unde găsim oportunități, iar acestea sunt atât în Italia, cât și în România. Depinde de ceea ce vrei să faci în viață, de vârsta pe care o ai, de experiența de muncă, de studiile pe care le ai sau nu. Nu în ultimul rând, depinde și de noroc. Vrei să lucrezi ca muncitor sau asistent medical? Cu siguranță câștigi mai bine în Italia, dar dacă ești un tânăr diplomat și cauți un loc de muncă cu posibilitatea de creștere profesională în anumite domenii sau vrei să devii antreprenor, aș spune că e mai bine în România. Oricum vreau să subliniez că astea sunt doar părerile mele și că norocul și atitudinea ta când emigrezi joacă un rol important.
Planuri de viitor
Încerc să cresc din punct de vedere profesional, învățând în fiecare zi. De când am inființat firma am multe de făcut și treabă multă, dar sunt eforturi pe care le fac cu plăcere. Acum lucrez ca profesoară de italiană, profesoară de română și ghid de turism pentru italieni. Mi-ar plăcea să-mi îmbunătățesc engleza, pentru că iubesc limbile străine și engleza mă poate ajuta mult în viitor. Aș dori și să angajez câteva persoane, pentru că singură îmi este foarte greu. Am doar un asociat, dar amândoi ne dăm seama că este mult de lucru și că avem nevoie de ajutor. Și mi-aș dori să cumpăr un mic apartament în România sau o căsuță la țară – de ce nu, în Bucovina…
- 5 lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte să adopt o pisică - February 16, 2024
- 5 motive să-ți petreci concediul în Thassos - May 31, 2023
- Parfums Dusita, acum în portofoliul Niche Parfumerie - November 28, 2022
Comments
1 Responses to “O italiancă din Padova, de 4 ani la București: „Aici simți că respiri””